Roşia Montană Gold Corporation exploatarea sentimentelor de aur

Roşia Montană este o problemă care are mare impact mediatic acum. S-au băgat ceva bani în promovarea proiectului. Eu nu sunt geolog, nu sunt economist, nu sunt broker, nu sunt general de servicii secrete aşa că dacă este să îmi spun o părere o fac din poziţia celui căruia i se adresează această promovare. Sunt cel la care, în visele lor frumoase, Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) si copywriter-ii care o promovează, se gândesc ca fiind un susţinător. Sau, dacă nu un susţinător, măcar un tip care să tacă şi să spună „acolo e o problemă care mă depăşeşte, nu mă bag” … orice, numai să nu fiu unul dintre cei care se exprimă împotriva proiectului exploatării de la Roşia Montană.

Şi, din poziţia mea de „consumator” de reclame pro-exploatare Roşia Montană, ce văd ?

Cea mai de rahat declaraţie-reclamă este cea a unor mineri, filmaţi în subteran, cu lămpaşele de la căşti aprinse, povestind despre „noi nu ştim să culegem măceşe, afine, zmeură, noi intrăm în mină din tată-n fiu fiindcă asta ştim să facem” – bre oameni buni, aici nu se mai intră în mină, la Roşia Montană va fi exploatare LA SUPRAFAŢĂ. Aşa că tre’ să ştii să conduci un caminon, să performezi cu un excavator, nu mai merge la împins vagonetu’, iar solul este dizlocat cu dinamită, nu mai merge să îl râcâi cu pick hammer-ul … deci tot tre’ să faceti ALTCEVA decât făceaţi până acum.

La fel de aiuritoare mi s-a parut şi declaraţia-reclamă în care Florea Bolog zice că „am încercat cu turismu’, da’ nu merge … vin se uită oamenii şi pleacă, nu rămâne oamenii … na, să zic, rămâne o zi, rămâne două … oamenii numa’ se uită şi pleacă” – pâi, ăsta este turismu’ bre, vine oamenii şi pleacă şi vine alţii şi pleacă şi tot aşa, că doar nu vrei să rămână pe veci acolo, mai are şi ei treabă, nu numa’ vacanţă … da’ poate că nu te pricepi matale prea bine la atras oamenii, că în rest este o zonă bună pentru turism.
Şi mai zice nea Florea : „Litru’ de lapte e mai ieftin decât sucu’ … nu merge să creşti vaca”. Bre, cu crescutu’ de vaci se cam ocupă multă lume din multe ţări, şi le merge bine de tot. Şi nimeni nu se plânge, pur şi simplu oamenii muncesc. E greu să ai grijă de vaci … mai simplu e să mergi la „serviciu”, să îşi iei banii la sfârşitu’ lunii şi să cumperi suc la nepoţi, nu-i aşa ? Laptele nu este preţuit ? Asta este problema atâtor şi atâtor derbedei care s-au perindat prin poziţia de ministru al agriculturii … le-aţi spus vreodată ceva ? Nu, că matale eşti miner din tată-n fiu, cu vacile nu le prea ai, şi nici cu turismu’.
Încheierea este memorabilă : „Io m-am săturat să îmi văd copiii plecaţi din ţară când ar putea avea un loc de muncă aici” – bre, ce nu înţelegi matale este că dacă copiii s-au nărăvit la civilizaţie, n-o să mai vină la Roşia Montană aşteptând să ajungă localitatea un Madrid sau o Romă sau un Berlin … sau măcar un Bucureşti.

De doamna Sanda Lungu care croşetează şosete sau, aşa cum a spus în afara clipului publicitar, ea face călcâiul, reporterii fac laba, pe 5 lei, nu este cazul să pomenesc. Oricum, dânsa nu mai are nevoie de un loc de muncă la exploatarea de la Roşia Montană, deja are un post la Gold Corporation : trage clopotele pentru morţi, după cum declară. Povestea asta este chiar penibilă.

Oamenii îşi strigă disperarea. Din textele clipurilor publicitare, disperarea lor pare falsă. Din tot ceea ce spun aceşti oameni, dar mai ales din ceea ce nu spun. Cineva disperat, precum Constantin Furdui care zice „răbdăm foame”, ar spune „de foame sunt gata să accept riscul otrăvirii regiunii, a mea, a copiilor mei, a nepoţilor mei”. Riscul există, un om disperat îşi asumă nişte riscuri, doar să trăiască. Nu am auzit vreo declaraţie de genul acesta, aşa că mă pot întreba, cât este disperare adevarată şi cât este text propagandistic ?

Sentimentul pe care îl am după vizionarea acestor clipuri publicitare este de încăpăţânare – oamenii de la Roşia Montană sunt încăpăţânaţi : fără minerit totul este „mort”. Ei nu ştiu să facă altceva, ei nu vor sa facă altceva. Pentru ei nu există altceva. Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) este ceea ce o să le ţină copiii la şcoală, o să-i întoarcă şi pe ăia plecaţi, o să le dea de mancare, lor, copiilor, nepoţilor, aşa cum crede Carol Mignea.
Şi totuşi, când o să se termine cu mineritul (că doar n-o să dureze o veşnicie) ce o să faceţi, oameni buni ? Că cu culesu’ de măceşe nu merge, cu vaca nu merge, cu turismu’ nu merge … ce-o să faceţi ? Las’ c-om vedea noi, zice tot Constantin Furdui, că acum 20 de ani nimeni nu se gândea la „aifon patru” şi uite acu’ … „vor fi alte oportuniţăţi” preconizează nea Costică Furdui, „se va mişca” zice nea Costică Furdui … „încotro o să fie mişcarea măi nea Costică ?” pot să întreb eu … spre bine ? aşa crezi ? păi matale nu vezi încotro ne-am mişcat în 23 de ani de la Revoluţie ?

Locuitorii din Roşia Montană sunt disperaţi după locuri de muncă. Aud că de fapt problema lipsei unor locuri de muncă în afara celor din minerit este a administraţiei locale care, în tembelismul ei, a hotărât că zona este MONOINDUSTRIALĂ cu specific minier. Bre oameni buni, voi aţi fost sănătosi la cap când v-aţi tăiat craca de sub picioare ? Sau e altceva … se poate să fie altceva, că dintre consilierii locali care au hotărât o aşa tâmpenie erau unii care erau în acelaşi timp angajaţi la Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Adică v-a tras ţeapa tocmai unii de-ai voştri, bre !

Cam asta reiese din publicitatea pro-exploatare la Roşia Montană. Nu zic că nu-i bine gândită campania, din contra, este bine gandită, dar realizarea nu a fost chiar la înălţime. Şi, ca tot omu’, îţi pui nişte întrebări când vezi nişte vorbărie din asta care pute de la distanţă a … reclamă.

Acest articol a fost publicat în 18+, Comportament, Mass media. Salvează legătura permanentă.

8 raspunsuri la Roşia Montană Gold Corporation exploatarea sentimentelor de aur

  1. coolnewz spune:

    problema cu ce va fi dupa, nu mi se pare relevanta. Atunci nu te-ai mai apuca de nici un minerit ca … ce va fi dupa?! Asa ramine ceva etern potential … Mi-e greu sa am o opinie conturata pe tema asta mai ales pentru ca nu am o idee despre impactul asupra mediului. Si mai ales, chiar daca ma asigura cineva ca impactul este „rezonabil”, nu stiu cit de mult vor avea grija „autoritatile” sa fie intr-adevar asa. Daca extragem aur de 4 mld si cheltuim 5 mld ca sa nu fie vreo calamitate, eventual incontrolabila, atunci nu am facut nici o afacere.
    Costica Furdui, in simplitatea lui, avea dreptate la pilda cu aifonu! Chiar daca i-a pus-o cineva in gura …

    • Glass and Iron spune:

      Este important ce va fi „după” fiindca îi obligă să gândească ceva mai departe de cozorocu’ căştii de miner, că tot o dau ei tare cu copiii noştri, generaţia viitoare.

      Am citit mai multe păreri ale unor specialişti şi pacat că nu sunt la fel de mulţi precum nespecialiştii care intră adânc tare de tot în discuţii, că trebuie să priceapă toată lumea cum e cu Roşia asta Montană. Oricum, există un risc şi se discută despre cianură – păi cui, specialist sau nespecialist, nu i se ridică părul în cap când se discută despre mii şi mii de tone de cianură ? Că o sa aibă grijă, că o să fie cu circuit închis, că alea – alea, pe mine mă pune pe gânduri că este posibil să facă Dorel una nefacută şi … ups ! sorry … shit happens. S-a mai întâmplat să se rupă un dig de la un bazin de decantare. S-au mai întâmplat calamităţi, de ce ne-am pune acum capul pe butuc ? Doar fiindcă roşienii nu vor să facă alceva decât minerit ? O zice tot nea Costică p-asta : „stăm pe un munte de aur şi răbdăm foame” … bre nea ăsta, nu e muntele lu’ tactu’ bre, ca să zici că uite ce am io şi nu pot să mănănc că nu vrea restu’ lumii.

      Toată reclama asta „pro-exploatare” pute şi asta se simte imediat ce pui neuronii puţin la treabă. Ca să rămânem în domeniu, se poate spune că ne dau monede calpe – strălucitoare ca aurul, da’ când le prinzi în dinţi un pic, se îndoaie.

  2. krossfire spune:

    Asta cu locurile de munca e oricum o gluma in multe zone din Romania. Gasesti 20 de anunturi ca se ”cauta” muncitori, ospatari, vanzatori si la 100 de m langa poti observa cel putin 20 de tineri care ”n-au de lucru”. Imi e greu sa cred orice declaratie de tip ”noi vrem de munca” venita de la o anumiti oameni. Sunt probabil nesimtit, dar as fi crezut mai degraba un om cu studii superioare si 5 ani de expertiza in management minier care-mi spunea ca are nevoie de proiectul ala. L-as fi crezut, dar nu i-as fi dat dreptate.

    • Glass and Iron spune:

      Se vorbeşte mult, mai peste tot prin ţară, despre “reconversie profesională”. Dar roşenii spun că nu ştiu altceva decât minerit. Păi nişte agro-turism sau nişte stupărit sau nişte meştesuguri tradiţionale nu ar putea ajuta comunitatea ? Ceva care să poată fi viabil şi după ce Roşia Montană Gold Corporation va fi supt şi ultima picătură de aur, de titan, de molibden. De prin 1995, adică de vreo 18 ani, nu s-a gândit nimeni la Roşia Montană “Băi, noi ce facem ca să trăim” ? A fost mai simplu să se aştepte “de la centru” ?

      Baia Mare, 2000. Aurul S.A., un joint-venture al companiei Esmeralda Exploration din Australia şi al guvernului român. Un baraj al unui lac de decantare se rupe. 100 000 de metri cubi de ape contaminate cu cianuri – aproximativ 100 de tone de cianuri – s-au împrăştiat pe pământ şi au ajuns (şi) în sistemul hidrografic din zonă. Este considerat, ca amploare, al doilea dezastru ecologic din Europa, după Cernobîl.
      Dacă este vreun roşan care să spună “accept riscul ăsta”, o să-i cred că-s disperaţi. Sau mai bine spus, o să cred ce am auzit în clipurile publicitare pro-exploatare la Roşia Montană.

  3. Pingback: Opinia că … nu am o opinie | coolnewz about hot thingz

  4. krossfire spune:

    Romanii accepta riscuri pentru ca „nu li se poate intampla tocmai lor”.

    • Glass and Iron spune:

      Şi se gandesc la „Dă Doamne românului mintea a’ de pe urmă” … şi, paţiti şi înţelepţi, vor continua cu „Asta e, ce să-i faci, aşa a vrut Domnu’ …” – o aud de multe ori. Nu îl mai bagaţi pe Dumnezeu în toate lufturile voastre ! El vă spune ce este mai bine, dar sunteţi prea atenţi la altele şi Îl luaţi părtaş doar când este prea târziu …

  5. Pingback: CNA intezice reclama Rosia Montana Gold Corporation