Masturbarea in cuplu

Buna Seximus,
Locuiesc impreuna cu prietenul meu de aproape un an si jumatate in vest. Suntem tineri - amandoi abia am trecut de 25 de ani. Ne-am cunoscut in Romania, mi-a placut foarte mult de el asa ca m-am mutat cu el in vest, gandindu-ma ca ma pot intoarce oricand in tara in cazul in care lucrurile nu decurg firesc.

Instinctul nu m-a inselat si am avut dreptate in privinta lui, e barbatul pe care mi l-am dorit intotdeauna, e matur, e alaturi de mine oricand am nevoie, pot sa vorbesc orice cu el, avem multe lucruri in comun si simt ca avem cumva amandoi aceeasi directie, ma vad casatorita cu el si cu copii. Suna ciudat pentru ca nu am visat la casatorie si nici la copii inainte sa il cunosc pe el.

Relatia noastra ar fi perfecta daca nu ne-am confrunta cu faptul ca el continua sa se masturbeze, chiar de doua sau patru ori pe zi, chiar daca am facut sex cu o seara inainte, chiar si la serviciu sau cand sunt si eu acasa, in conditiile in care avem o viata sexuala implinita. Stiu ca poate suna ciudat si pare o problema minora insa ma simt tradata si inselata in conditiile in care am facut sex cu o seara inainte si a fost extraordinar de bine iar a doua zi il gasesc cu laptopul in baie uitandu-se la filme porno si masturbandu-se.

Am discutat cu el despre asta si mi-a spus ca e foarte multumit de viata noastra sexuala insa pur si simplu avea chef de sex in momentul ala si nu vrea sa puna presiune pe mine ori de cate ori vrea el sa faca sex. Nu imi amintesc sa ii fi spus vreodata nu se mai intampla sa fiu si eu obosita insa nu trec mai mult de 2 zile fara sex. La serviciu o face pentru ca e stresat sau pentru ca se simte deprimat sau poate doar de plictiseala.

Nu vreau sa par absurda, obisnuiam sa ma masturbez si eu de doua sau trei ori pe saptamana cand nu aveam prieten sau chiar si cand aveam si nu ma simteam satisfacuta insa cu el e atat de bine incat nici prin cap nu imi trece sa ma masturbez. E ca si cum mi-e foame si sunt pe drum spre restaurant insa imi stric foamea cu un hot dog.

Mie nu mi se pare normal ceea ce face el, ma simt jignita, inselata, simt ca nu sunt de ajuns pentru el. I-am spus cum ma simt, l-am rugat sa nu se mai masturbeze deloc, a stat fara cam o luna dupa care a inceput din nou.

Cred ca e prea drastic sa ii interzic sa se mai masturbeze insa nu il inteleg. Eu de ce consider ca el imi este de ajuns si pot sa astept sa fac sex pana ne vedem seara ?

Am uitat sa mentionez ca facem sex cam de 3 ori pe saptamana aproximativ iar el imi adora corpul. Suntem amandoi sportivi, aratam bine. Nu cred ca face asta pentru ca vrea sa vada femei mai frumoase, mi-a spus ca sunt fata la care a visat mereu si nu credea ca o fata asa frumoasa ca mine ar fi cu un baiat ca el. Asta vine dintr-un complex de inferioritate, in adolescenta era foarte slab si inalt, si-a inceput viata sexuala tarziu si a avut doua prietene inaintea mea, toata experienta lui e acumulata cu mine.

Tu ce parere ai, cum ar trebui sa procedez, e normal ceea ce face, sunt eu absurda pentru ca ii cer sa nu se mai masturbeze si sa faca sex cu mine ? Adevarul este ca si daca se masturbeaza, tot poate sa faca sex cu mine, nu ne afecteaza in felul asta, doar ma omoara pe mine psihic. Sunt perfect de acord cu masturbarea insa atunci cand nu exista posibilitatea de a face sex. Inteleg si ca el s-a obisnuit singur, fara partenera asa ca masturbarea era cea mai buna prietena insa acum consider ca ar trebui sa inceteze.

Stiu ca poate suna prea dramatic insa eu vreau un partener loial care sa-mi acorde exclusivitate si consider ca masturbatul in cazul nostru e ca inselatul ceea ce m-ar putea determina sa ma despart de el din cauza asta chiar daca sunt convinsa ca m-as gandi la el toata viata si nu as mai putea sa iubesc pe nimeni.


Acest subiect este complex, prea complex pentru o simpla legatura online. Dar putem sa discutam cateva idei. Asadar, ce este de facut ?

In primul rand : REALISM. Trebuie sa analizezi totul, cat se poate de realist. Trebuie sa iti definesti foarte realist asteptarile tale si, in functie de ele, sa decizi ce vei face. Care este limita, dincolo de care nu vei putea trece ? Vrei sa te desparti dar sa ramai "acolo" ? Vrei sa te desparti si sa te intorci "aici" ? Esti pregatita (capabila) sa iti schimbi valorile capatate prin aducatie ? Trebuie sa iti pui toate intrebarile referitoare la viitorul tau si sa iti dai raspunsurile.
In al doilea rand : DESCHIDERE. Trebuie sa aveti o discutie cat se poate de onesta din care sa intelegeti fiecare asteptarile fiecaruia de la partener, de la viata de cuplu, de la viata in general. Sa intelegeti care sunt optiunile voastre in ceea ce priveste viata sexuala si cat de mult sunteti dispusi sa faceti compromisuri in cee ce priveste relatia voastra.
In al treilea rand : HOTARARE. Daca ati inteles amandoi ce vreti, fiecare de la sine, unul de la altul si impreuna, de la viata, veti hotara ce este de facut. Si, odata luata hotararea, sa o duceti la indeplinire. Orice "intoarcere" nu va face decat sa va aduca mai multa frustrare.

Este posibil ca adoptarea unui comportament critic din partea ta sa nu-l ajute cu nimic nu se va opri, sau chiar sa faca rau se se masturbeze mai des. O idee buna este sa nu ii critici comportamentul. Cand un comportament negativ e criticat se mentine sau se accentueza. Daca el acceptat asa cum este sunt toate sansele ca el sa inceteze.

Faptul ca o face la serviciu este destul de anormal, dar poate se intampla fiindca acasa nu ii este acceptat comportamentul.

Daca esti pregatita sa accepti acest comportament, poti sa intri intr-un joc erotic de masturbare reciproca - astfel el va intelege ca e acceptat asa cum e si nu parasit din cauza comportamentului pe care il are. Ati putea foarte bine sa urmariti amandoi la filme erotice, sa va masturbati reciproc fara contact sexual.

Este putin fortata parerea ca te simti "inselata" nu ai cum sa fii inselata de mana dreapta sau stanga a partenerului tau. Poate "inselata" in asteptari ... a incalcat sau ni si-a respectat niste promisiuni ? Cu atat mai mult este cazul sa analizezi relatia.

Faptul ca te gandesti sa il parasesti din cauza acestui comportament poate sa arate ca iubirea pe care o ai pentru el nu este chiar atat de profunda precum lasi sa se inteleaga, deschiderea ta pentru intelegerea lui nu este atat de mare pe cat crezi, valorile in care ai fost crescuta nu sunt chiar atat de usor de "adaptat" pe cat ai dori.

Faptul ca vrei "exclusivitate" poate sa iti tie para normal dar "normalul" tau poate nu coincide cu "normalul" lui. "Exclusivitate" are o tenta de "dictatura" asa ca este bine sa te gandesti la un pic de "democratie" - trebuie sa gasiti o cale de mijloc.

Iar convingerea ca "nu as mai putea sa iubesc pe nimeni" este de un pesimism care nu se poate justifica dupa o experienta de viata de "abia" 25 de ani. Nici nu cred ca ar fi posibil ca pe un altul sa il iubesti ca pe cel de acum - pe fiecare ii poti iubi intr-un mod special fiindca fiecare este diferit, este special.

De fapt, acum incerci sa il "inghesui" pe partenerul tau intr-un "tipar" pe care il consideri "normal" si pe care il accepti iar faptul ca el nu se lasa, iti creeaza frustrarile despre care vorbesti. El este "barbatul pe care l-ai dorit intotdeuna" dar care iese din "tiparul" tau de barbat "ideal" si asta nu iti convine. Nu spun ca trebuie sa il accepti neconditionat ! Spun ca trebuie sa intelegi ca o problema de cuplu trebuie rezolvata in cuplu. Deci tinand seama de ambii parteneri. Tinand cont de el - de posibilitatile lui, de dorintele lui, de parerile lui.

Pe scurt, lasi impresia ca traiesti intr-o lume in care ti-ai "construit" o realitate care nu are legatura cu relitatea concreta. Si iti doresti foarte tare sa fie numai asa cum vrei tu. Dar realitatea concreta "te ignora" si asta "te omoara psihic". Renunta la realitatea artificiala si intelege realitatea concreta. Si dupa ce ai inteles-o, decide.