Sunt mândru că sunt român

Aşa se spune acum, sunt mândru că sunt român este trendu’ lansat de Ponta & Co. şi continuat de media, tot într-un iureş. Nu mai contează că este o idee cam tembelă şi că a fost lansată tembel într-un moment în care se discuta despre Europa Unită. Nu contează frate, acu’ dă bine să te dai cu ţara, să te mândreşti de origini. Sunt român şi asta mă face să fiu mândru. Ce este de mândrie să fii român, nu prea înteleg. Că n-am făcut absolut nimic pentru chestia asta. Doar că m-am născut …

Să fiu mândru că sunt geto-daco-romano-cumano-slavo-maghiaro-saso-turco-greco-iudeo-ţigano-etc. ? Care-i fudulia ? Poate să fiu mândru şi de marii mei reprezentanţi … să fiu mândru de cei care, perindându-se la putere, au construit, după ’89, „decât” 500 km de autostradă în 25 de ani, să fiu mândru de faptul că mai mult de jumatate din confraţii mei români fuduli au WC un fundul curţii, să fiu mândru de faptul că, în Europa, România mea cea fudulă a „câştigat” locul II la nivelul de sărăcie, să fiu mândru că, tot în Europa, România mea cu care mă fudulesc că-s român este pe acelaşi „onorant” loc II la mortalitatea infantilă. Fudul până-n fudulii …
Măi fudulilor, care vă tot întreceţi în a vă fuduli pe unde puteţi, treceţi pe la Eurostat să vedeti cum stăm noi în Europa şi apoi puteţi, dacă mai aveti fudulii, să vă declaraţi fuduli de geto-daco-romano-cumano-slavo-maghiaro-saso-turco-greco-iudeo-ţigano-riginea voastră pe plaiuri mioritice.

Cum se întâmplă să se audă despre cineva care realizează ceva, gata, noi suntem în faţă, cu ecusonul de „român mândru” prins în piept … ie deal nostru bre ! Găseşte media ceva, un ADN cât de mic de român în arborele genealogic al respectivului / respectivei sau măcar o rudă, fie si de gradul VIII, care a trecut vreodată prin România şi pe urmă să te ţii vânzoleală.
Zielele astea am văzut o gramadă de romăni mândri că-s români fiindca Simona Halep a jucat finala de la Roland Garos. Ea are de ce sa fie mândră ! Da’ restu’ ? O să fiu şi eu mândru când o să ajung într-o finală de Grand Slam. Până atunci, cred că este cazul să stau ceva mai modest în banca mea … cumparată de la Ikea, că noi, românii aştia „mândrii”, nu mai fabricăm demult, doar importăm …


În 14.07.2014, gandul.info, titlu „erect” : „Incredibil: un român a adus trofeul Campionatului Mondial în Germania. Puţini în lume ştiau asta până acum” 🙂 … este adevărat, în articol titlul e mai flasc – de fapt românul nu a adus trofeul ci doar l-a descoperit pe cel care a dat golul care a adus trofeul. E ?

Acest articol a fost publicat în Comportament. Salvează legătura permanentă.

3 raspunsuri la Sunt mândru că sunt român

  1. Eu chiar sunt mandru ca sunt roman. Chiar simt asta. Si nu de acum, mereu am fost, asa am fost crescut. Dar este, cred eu, o chestiune care tine mult de modul in care alegi sa vezi realitatea.

    Avem intotdeauna tendinta de a ne raporta la o perioada apropiata de prezent si este cert faptul ca perioada asta este una foarte trista pentru noi. Toti fura, nimeni nu are chef de munca, promovabilitatea la BAC este minima, iar femeile noastre sunt curve. Astea sunt cele mai intalnite refrene si din pacate au ecou real in cotidian.

    Eu am inca o fericire aparte cand mai aflu de un roman care-a facut istorie in sens pozitiv. Incepand cu tenisul si terminand cu programarea. Ma bucur cand aflu ca nu stiu cine a facut ceva fenomenal si ca acel nu stiu cine este roman. Si pe afara, pe unde am fost, indiferent cum am fost primit, am incercat, prin comportamentul normal sa arat ca nu este atat de rau sa fii roman.

    • Glass and Iron spune:

      Continui să cred că pot să mă bucur de ceea ce realizez, ca locuitor al universului. Nu sunt inteligent sau idiot fiindcă sunt român, ci fiindcă aşa m-au crescut ai mei. Ce scrie în certificatul meu de naştre n-are nimic de-aface cu ce pot eu ca individ.

      Dar eu discutam mai ales despre cum ies românii „mandrii” la interval imediat cum cineva face ceva mai de soi. „E roman”, „e de-al nostru” şi chiar dacă a plecat de la 4 ani din România „s-a născut aci pe-un picior de plai”.

      Sunt mulţumit dacă prin munca semenilor mei români merge treaba, dar nu am cum să fiu eu mândru fiindcă ei au muncit … muncesc şi eu alături şi sunt mândru de ceea ce pot eu.

      • Stiu, stiu despre ce discutai, avand insa dreptate pe deplin n-avea sens sa continui subiectul. Asa este, ne place sa ne batem cu pumnul in piept pentru orice, dar mai ales pentru ceva ce nu-i al nostru. Ne defineste 🙂

        Tu pana la urma esti mandru sau nu ca esti roman? Ca sa stiu daca mai vorbesc sau nu cu tine :))))

        Ma bucur sa te recitesc.