Se face mai tot timpul comparaţia României cu Occidentul, în aproape orice domeniu şi aproape oricând – industrie, preţuri, salarii, mizerie, dezordine, mass-media, corupţie, sport, alegeri, etc. – şi mai întotdeuna pierdem : industria lor merge unsă, a noastră scârţâie, ei au preţuri normale, noi avem preţuri nesimţite, ei au salarii mari, noi avem salarii mici, la ei este curăţenie, la noi este mizerie, la ei este ordine, la noi este dezordine, echipele lor se califică, ale noastre stau acasă la mai toate evenimentele sportive importante, ei votează “cu capul”, noi votăm “cu picioarele”, la ei se fură din când în când, la noi se fura tot timpul … până şi la “etc.” sunt mai buni, sunt înaintea noastră. În general, tot ce este la ei bun, la noi este rău iar ceea ce la ei este rău, la noi este mizerabil. De obicei, ţărilor din occident li se spune “ţări civilizate”, de unde ar rezulta că noi suntem necivilizaţi.
Întrebarea generală este “De ce la ei se poate ?” (şi la noi, nu). Întrebarea asta şi-o pun cei care reuşesc să treacă de momentul demoralizant al comparaţiilor sau de cei care nu se limitează la simpla observare a situaţiei. Se aduc tot felul de argumente, se invocă o mulţime de cauze, de la origini ancestrale până în ziua de azi – calitate umană, climă, bogaţii naturale, regim politic, vecini, educaţie, etc. (da, şi aici stau mai bine şi la capitolul “etc.”). Şi toate, luate la puricat, sunt de neînlocuit, insurmontabile – “no săi ajunjem bă niciodată” – “ba da bă dacă stă iei pe loc” – “ba nu mă că nus proşti să stea” …
Am şi eu o parere despre ce ne trage în jos (sau ne ţine la fund, cum vă convine mai mult) : cum suntem învăţati să trăim : tinzând către calitate sau complăcându-ne în ceea ce avem. Atenţie, a lua în braţe binecunoscutul “hai că merge şi aşa” implică o cunoaştere şi înţelegere a calităţii deci în acest caz nu se mai poate discuta decât despre indolenţă. Majoritatea românilor nu stiu ce este calitatea. Până şi Ceauşescu avusese o sclipire când începuse să vorbească despre transformarea cantităţii într-o nouă calitate. Nu stiu dacă înţelesese cu adevarat sau doar repeta mecanic ideea că faza acumulărilor cantitative trebuie depasită, fiind necesară “trecerea la o fază nouă, superioară, aceea a luptei pentru calitate”. Înţelegea sau nu, nu contează, ideea exista. Şi aşa a rămas – la stadiul de idee existentă pe care (aproape) nimeni nu s-a învrednicit să o pună în aplicare. Majoritatea românilor sunt cu gândirea tot în faza “de acumulare” – mai multe case, mai multe maşini, mai mulţi bani, (dacă i-ar lăsa Codul Penal şi-ar lua şi mai multe neveste). Acum, ideea de bază este “vreau mai mult”, nu este “vreau calitate”.
Nu contează despre ce este vorba – mâncare, internet, guvern, haine, străzi, transport, mess-media, hotel, justiţie, primărie, distracţie – majoritatea românilor acceptă orice fel de porcărie cu o resemnare care nu vine din înţelegerea situatiei ci din necunoaşterea şi neîntelegerea ei. Bunurile sau serviciile sunt luate “ca atare”. Pe principiul “Vrei ? Bine ! Nu ? Hai plimbă ursu’ c-aşteaptă lumea”, românilor li se livrează de cele mai multe ori porcării iar majoritatea acceptă fară să ştie şi fără să înţeleagă că este în puterea lor să schimbe această situaţie. Dar cei mai mulţi români habar nu au ce este calitatea …
Dacă vă mai întrebaţi vreodată “De ce la ei se poate ?” (şi la noi, nu), uitaţi care este raspunsul : ei ştiu ce este CALITATEA ! Ei cer CALITATE. Vanzătorului, primarului, guvernului …
Nu trebuie să mă credeţi, orbeşte, este suficient să ridicaţi capul.
Adăugate pe data de 22.08 – Calitatea în Occident şi în România.
Am sa-ti spun simplu: calitatea o ceri cand pui pret pe banul tau. E castigat cinstit si cu multa munca. Pretuiesti banul…si nu-l dai pe toate porcariile ca ai sau nu nevoie…ca sa-i faci sâc-sâc vecinului…
Este foarte adevărat. În cazul celor care ştiu ce este calitatea.
Dar eu cred că aspectul financiar este numai o parte din ceea ce înseamnă calitate. Pentru mine, calitate înseamnă şi decizii inteligente, deci să ştii ce trebuie să facă primarul oraşului, primul ministru, legiuitorii pentru ca tu să ai o viaţă normală. Calitate înseamnă şi comportament, deci să ştii ce atitudine să îi ceri şi să îi oferi vecinului, pentru a avea o viaţă normală. Calitate înseamnă şi modul în care profesorul predă copilului meu, calitate este şi modul în care poliţistul îşi face datoria … eu, pentru a avea o viaţă normală, trebuie să ştiu toate acestea şi să le cer la standarde de calitate.
Hmmm…calitatea este ceea ce-ti permiti corelat cu ce ai in buzunar, daca e s-o luam dupa dictionar, dar, in principiu ne gandim fix la acelasi lucru.
Calitatea de care spuneam mai sus, da, se referea la acel aspect financiar si nu neaparat mare.
Daca privim ansamblul, clar! E asa cu spui tu. Si chiar mai mult decat atat, e calitatea alegerilor pe care le faci bazate pe “ce trebuie” si nicidecum pe “ce vreau”.
Ana, am pus două imagini care ar putea să exemplifice ce spuneam. Prima este o bordură din occident, a doua este o bordură de pe strada pe care locuiesc. Cei care au pus bordurile au vrut să formeze un arc din blocuri rectangulare. Am stat de vorbă cu ei … aşa ar fi făcut şi la ei acasă fiindcă pe ei nu îi supara această ţigănie, ei nu stiau ce însemnă frumuseţea unei linii curbe. De aceea spun că foarte mulţi români habar nu au ce este calitatea. Nu era că nu aveau cu ce tăia blocurile de ciment, pur şi simplu pentru ei era (şi este) normal aşa. Repet, nu a fost vorba de “las’ că mere şaşa”.
).
Si exemplele pot continua (că mai am poze
Nu avem cultura calitatii, nu avem cultura responsabilitatii. Absolut orice roman traieste cu impresia ca este prost platit pentru ce face si isi baga picioarele, pentru ca asa i se pare normal. Nu exista o adevarata competitie pe piata muncii, nici macar angajatori seriosi care sa promoveze calitatea si sa plateaasca pentru ea. Sau, daca exista, sunt innecati intr-o mare de gigei ce s-au trezit patroni peste noapte.
Nu ne stim drepturile, nu stim sa le cerem. Aici prietenii nostri fac mutre pentru orice chestie, pentru ca au dat bani. Chiar daca a costat 4 dolari si ei castiga mii pe luna, NU CONTEAZA. Este un principiu. Nu e bun obiectul? Il duc inapoi si-mi cer banii pe el. Nu-mi place cum sunt servit in magazin (desi e cam greu sa dai de situatii din astea, ca se poarta toti cu manusi cu tine), cer sa discut cu un ‘supervisor’. Si da, lachetele care-si bate joc de munca, risca sa ramana fara ea. Ca oricum isi baga picioarele.
Nu avem nici spirit civic. Vad aici zeci de parculete facute de oamenii din cartier. Unde au avut un loc de 3 metri pe 5,intre doua case cu etaj sau doua blocuri, au un parculet. se pun sa curete locatia, planteaza diverse, le uda si apoi fac cerere la Primarie sa fie recunoscut ca ‘parc’. Gradinile astea ‘comunitare’ fac farmecul New York-ului la fel de mult ca Central Park sau alte zone ‘oficiale’. Noi nu indraznim nici sa mai punem flori pe morminte, ca se fura pana si alea. Mi le-au ‘deplantat’ de cateva ori deja.
Avem multe metehne si cea mai mare este mandria asta cretina de care dau dovada multi romanii. “Pai ce, is americanii mai destepti ca noi?”. Da sunt mult mai destepti. Mai educati, mai cu bun simt. Si ai ce invata de la ei. Hai sa nu ne inglodam in mizeria unor nespalati (ca au si ei asa ceva) sau sa ne bucuram ca am vazut si nemti de rahat. Hai sa invatam CE ESTE BUN de la ei si sa acceptam ca nu suntem buricul pamantului, doar un neg undeva pe la fese.
“Nu avem cultura calităţii” – corect, foarte corect.
). Ce m-a uluit pe mine era frenezia cu care românii scurmau printre gunoaiele oferite de supermarket-ul de aici, la preţ de cal. I. Eram uluit întrebându-mă “Băi, aştia sunt idioţi sau ce ?” … pur şi simplu, dincolo de discrepanţa calitate / preţ, nu se gândeau să nu manânce jegurile alea … erau precum găina cocoţată pe muşuroiul de gunoi, scurmând după o râmă mai acătarii, mai zemoasă.
Am comentat mai demult pe blogul tău despre calitatea produselor dintr-un supermarket. Mă uitam la banane aici, la noi şi apoi “acolo”, în vest (am facut şi poze
Pingback: jorge luis borges | freestyler
Pingback: Gazeta de perete – săptămîna # 34 | coolnewz about hot thingz
Eu m-am resemnat cu gândul că m-am născut şi voi muri în Balcani, nu în Europa.
Hai, capul sus ! Nu se moare aşa, cu una cu două … mai întâi tre’ să te chinui puţin.
In occident exista niste lucruri pe care eu le apreciez foarte mult si pe care le intalnesti rar in Romania: seriozitate, promptitudine (e.g. am gasit problema, am “delimitat” totul si apoi o rezolvam), punctualitate, mai multa ordine, mai multe culori, un alt mod de a conversa, lucruri care iti creeaza la un moment dat… un alt feeling. Ar trebui sa importam un anumit mod de a gandi si a actiona. Da, Romania arata mult mai moderna decat acum 10-15 ani: avem masini straine, reclame, se inalta (ca altele in 10 ani) hoteluri, mall-uri, se deschid baruri nenumarate, de tot genul, geme tara de produse occidentale, se mai carpacesc si unele strazi (Mazare la Constanta), incat, abia parasutat aici, ai zice: Da, domle, sunt aproape de Germania. Da de unde… suntem departe… Romania e moderna la suprafata, miezul (adica modul de a gandi si actiona) a ramas acelasi de acum 60 de ani. Ata ete… Dar noi importam in continuare masini, tramvaie, sa ne simtim “mai moderni”.
Într-un fel este normal să existe o evoluţie lentă. În definitiv noi suntem cei care am stat sub dictatura comunistă vreo 45 de ani, nu nemţii. Problema este că evoluţia asta, fie ea şi lentă nu a pornit din interior spre exterior ci invers. A început cu “ambalajul” în timp ce “conţinutul” a rămas acelaşi. Aşa că acum avem ce aveam şi înainte, dar poleit. Şi poleiala asta, subţire. Dar strălucitoare, de multora le ia ochii.