Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a căzut, Victor Ponta este prim ministru desemnat. Asta este “marea” ştire.
Am discutat (bineînţeles că am discutat) cu nişte prieteni şi amici. Unii se bucurau, alţii se intristau. Unii, direct sau mai voalat, mă întrebau ceva de genul “Ei, acum îţi place ? Te bucuri ?” … Ce să le spun ? Că n-au priceput nimic până acum ? Adevarul : NU, nu mă bucur. În primul rând fiindcă ştiu că “Schimbarea regilor, bucuria nebunilor”, iar eu nu-s nebun ! Nu este nimic de bucurie în această schimbare. Poate fi ceva benefic, dar în nici un caz nu este loc pentru vreo mare bucurie fiindcă începe “războiul murdar” ! Cu trădări, cu pumnale înfipte în spate, cu otrăvuri şi alte “borgianisme”. A apus de mult vremea cavalerilor care se înfruntau faţă în faţă. Acum se loveşte perfid, pe la spate. Şi din toata această “şerpărie” majoritatea dintre noi are de pierdut.
Ce aş fi putut să le spun prietenilor şi amicilor care mă întrebau mai direct sau mai voalat ? Că nu au înţeles nimic ? Cum să le spui, fără să le răneşti orgoliul, că au ochelari de cal şi că nu văd decât într-o direcţie ? Cum să le spui, fără să îi faci să se simtă ultragiaţi în partizanatul lor, că sunt extremişti ?
Dacă am spus ceva de bine despre USL unii m-au catalogat repede de tot ca fiind “antenist vândut”. Dacă am spus ceva de bine despre vreo idee a celor de la PDL, alţii m-au catalogat repede de tot ca fiind “băsescian împuţit”. Măi prieteni, voi nu vedeţi decât o singură culoare ? Toţi (de fapt nu toţi, ci majoritatea) politicienilor sunt capabili şi de idioţenii şi de idei inteligente (este o minoritate care nu poate fi decât idioatâ şi o minoritate care nu poate fi idioată sub nici o formă) . De ce să arunci la coş orice idee, oricât ar fi de bună, doar pe considerentul “culorii politice” ? Sau de ce să apreciezi orice idee, oricat ar fi de idioată, doar pe considerentul “culorii politice ? Este atât de greu să laşi partizanatul şi să dai dovadă de luciditate ?
Pentru voi prietenilor, ale căror idei bune le voi aprecia întotdeuna indiferent cât de “unidirecţionali” veţi fi : daţi-mi încrederea voastră, fiţi convinşi că pot să analizez două idei şi trei informaţii şi emite o părere pertinentă, aveţi încredere că sunt capabil de imparţialitate şi fiţi siguri că pot să văd atât idioţenia cât şi inteligenţa oriunde ar fi ele.
Nu mai încercati să mă convingeti cu orice pret de valoarea ideilor voastrea şi non-valoarea părerilor mele, nu vă comportaţi cu mine ca şi cu un tâmpit incapabil de un raţionament logic. Am experienţă, am creier şi le pot folosi aşa cum trebuie. Ce dracu’ doar ne cunoaştem de ceva timp … nu ?
. Am avut norocul să-l avem invitat la liceul Ion Creangă, mulţumită profesoarei noastre de muzică. Îmi amintesc perfect cât de impresionaţi am fost noi, elevii, de vocea sa puternică, mult prea puternică pentru sala de liceu, de farmecul şi talentul lui deosebit. De-a lungul timpului am fredonat multe melodii pe care le cântă Tudor Gheorghe, mai ales că-şi alegea versuri extrordinare pentru cantecele sale. “Mi-e dor de ea” pe versurile lui Ion Bănuţă a fost unul din prefereatele mele. Ca şi “De-abia plecasesi” pe versurile lui Arghezi pe care le ştiam pe dinafară.
