Mărimea contează

Vreau să îmi cumpăr o pereche nouă de pantofi. Nu contează dacă chiar am nevoie sau este numai o toană. Intru în magazin şi mă uit (discret) la ofertă. O pereche îmi pare bună fiindcă se potriveşte cu vremea de afară – ceva mai solidă, fără găurele, impermeabilă. Continui să mă uit şi să aleg în gând. Altă pereche mi se potriveşte la perechea de pantaloni de catifea reiată pe care mi i-am cumpărat mai alaltăieri, sunt finuţi, sobri şi eleganţi. Şi mai văd o pereche care mi se pare bună din toate punctele de vedere dar este (puţin) cam scumpă …

Până la urmă mă hotărăsc să o probez pe cea sobră şi elegantă care mi se potriveste la pantaloni. Zâmbesc, „Vă rog …”, o probez şi … la dracu’, dreptul îmi este cam larg, cer şi stângul – la fel, dacă nu cumva şi mai şi – nu mi se potriveste ! Acelaşi model dar ceva mai „strâmt” nu au. Dacă purtam 43 era o afacere. Renunţ şi îmi îndrept atenţia către cea solidă, de vreme rece. Zâmbesc, „Vă rog …”, probez şi … mă stânge de merg şchiop – nu mi se potriveste ! Dacă purtam 41 era o realizare. Renunţ. Acelaşi model dar ceva mai „larg” nu au. Nu-i nimic, nu mă dau bătut ! Zâmbesc, „Vă rog …”, o cer pe cea care mi se potriveşte din mai multe puncte de vedere, dar are un preţ pe care (pe moment) îl consider cam dificil de acceptat. Probez … hei, da’ asta îmi vine ca turnată ! Mă fâţăi puţin de colo până colo ca să fiu sigur că „ţine şi la mers” … ţine ! Dar ce fac cu preţul ? Mă gândesc că dacă totuşi vreau aşa ceva, este cazul să fac şi eu un efort, un sacrificiu. Fie, mă uit dacă am preţul în buzunar, dacă mi-l permit. „Vă rog, aş vrea să rămân cu aceasta”. O iau şi plec. Mi se potriveşte de minune, sunt mulţumit de alegere.

Ce făceam dacă aveam nr. 43 la picior ? – rămâneam cu prima. Dar eu am 42 şi, dacă mă înverşunam să o cumpăr pe ea, eram cu nişte „bărci” în picioare. Puteam să îmi pun nişte vată in varf … ridicol. Dar dacă aveam 41 ? – rămâneam cu a doua. Dar eu am 42 şi, dacă totuşi mă înverşunam să o cumpăr, îmi făcea răni de nu mai ştiam de mine. Puteam să merg cu degetele „chircite” … ridicol. Aşa, eu am nr. 42 şi până la urmă am gasit ceva care mi se potriveşte, am dat un preţ pe care îl pot suporta şi sunt mulţumit de mine şi de ceea ce am. Şi tot 42 am la picior şi nu sunt deloc ridicol şi o port cu plăcere.

Nu trebuie să mă înghesui să cumpăr din raftul deasupra căruia scrie 44 doar ca să se vada că „traiesc pe picior mare”, nu trebuie să mă înghesui la raftul cu nr. 40 doar ca să par finuţ. Eu am acum nr. 42 şi asta este. Nu îmi fac sange rău dacă alţii poartă 40 sau 44. EU port 42 şi trebuie să îmi găsesc o pereche cu care să mă simt bine, să mi se potrivească la ceea ce mai am în garderobă si să aibă şi un preţ pe care să mi-l pot permite. Caut şi dacă mi se potriveste perechea, rămân cu ea. Treaba e că dacă îmi vine ca turnată şi pe deasupra este şi scumpă, am grija maaaare de ea fiindca nu întotdeuna pot găsi ceva care să mi se potrivească.

Acest articol a fost publicat în Comportament. Salvează legătura permanentă.

25 raspunsuri la Mărimea contează

  1. Deci da! D-aia am si fost foarte interesata de blog! Parabola este extraordinara!
    Din pacate, concluzia de la sfarsit nu poate apartine decat unui om care are doua atribute:
    1. gandeste
    2. respecta/apreciaza
    Gandeste atunci cand alege, cumpaneste si nu face compromisuri.
    Respecta propriu ban provenit din munca lui si in acelasi timp apreciaza sansa care i s-a oferit.

    • Glass and Iron spune:

      Bun venit Ana.
      “trebuie să îmi găsesc o pereche cu care să mă simt bine, să mi se potrivească” – este “lubrifiantul” pentru “motoraşul” gândirii. Dacă are toate piesele, cu siguranţă că va începe să funcţioneze chiar daca până acum a fost “gripat” sau “ruginit”.

  2. Pingback: recomandări… « MesterulManole's Weblog

  3. aA spune:

    in primul rand trebuie sa-mi gasesc o pereche care sa-mi fie prea larga, apoi una prea stramta si apoi in final una care mi se potriveste, chiar daca e mai scumpa… cred ca asta e raspunsul pe care-l caut de ceva vreme, iti multumesc!

    • Glass and Iron spune:

      Bun venit aA.
      Daca ai avut vreo întrebare, ideea poate fi transformată într-un răspuns.
      Dar nu este o regulă bătută în cuie. Este doar forma optimistă a unei situaţii simple.
      Mai este şi forma super-optimistă, de autoservire, când ştii ce model vrei, ştii ce număr porţi, alegi din ochi şi iei direct ceea ce ţi se potriveşte.

      Textul este pentru cei care cumpără pentru prima dată sau se intreabă de ce dracu’ nu îşi găsesc şi ei o pereche de pantofi ca lumea, aşa cum si-au găsit alţii.

  4. starsgates spune:

    :)))Fiul meu deja trăieşte pe picior mare! Are 44 la 15 ani.;)

    • Glass and Iron spune:

      Bune venit Starsgates.
      Îmi este greu să cred că la vârsta asta îşi cumpără singur pantofii – „punga” este la voi. Să vedem cum o să fie când se va uita în punga personală şi nu a voastră :). Că şi despre asta am zis ceva …

  5. starsgates spune:

    Mulţumesc.:)
    Mda, punga noastra e cu negocieri.;)
    Mai lasă el mai punem noi…:)

  6. arcadia spune:

    Dacă recomandă Ana, dăm năvală. Aşadar, bonsoar, alea-alea!

    De gustibus… ştie domnia ta. Eu am venit să zic doar că eu când aleg un bărbat, îl aleg după mărimea (sub)pălăriei. Dacă are 42 la picior, n-are băşici la călcâi şi nu se dă-n bărci, e deja mai mult ca perfectul. Sara bună!

  7. vremea... spune:

    ai dreptate.mereu in viata graba strica treaba…

    • Glass and Iron spune:

      Da, este adevarat, graba strica treaba …
      Dar eu nu m-am grabit, am facut o alegere fiind cat se poate de domol :). Am ales, fara graba, ceea ce am vazut ca mi se potriveste cel mai bine.

  8. alina nuca spune:

    nu cred ca e marimea pe cat trebuie sa fie dragostea.DACA NU IUBESTI NU AI CUM SA FII SATISFACUT(doamne fereste de alte boli)….

    • Glass and Iron spune:

      De fapt este POTRIVIREA, cea care contează. Că degeaba este iubirea cât universul ăsta dacă este numai dintr-un sens …

  9. mihai spune:

    excelenta parabola, mi-a placut foarte mult, si site-ul dvoastra este foarte educativ! o initiativa laudabila!

  10. Florian spune:

    Deci … sa spunem pe nume lucrurilor … ca poate unele persoane au intrat si nu au inteles nimic … si au iesit … crezand ca nu acesta e link-ul unde vroiau sa ajunga … „marimea conteaza”. Da marimea conteaza, dar … mai mult conteaza creierasul … trebuie sa stii ce sa faci cu „jucaria”. Va spun sincer … am aproape 21 de ani, si am avut relatii de diferite feluri … mai scurte mai lungi … mai serioase mai putin serioase. Am avut fete, si prin pat … si pe langa … :(( :)) … si mereu din curiozitate … ca sa stiu eu pentru mine … ca un mic sondaj … le intrebam daca, conteaza marimea … si ele : „da! normal ca, conteaza” … dar cum e si aceasta povestioara … trebuie sa fie … nici prea mare … nici prea mica ! NORMALA (perfecta) ! O s’ara buna va doresc !

    • Glass and Iron spune:

      Îţi mulţumesc pentru sinceritate.

      Păi, „zice” şi motto-ul site-ului : „Sexul este o problemă de calitate, nu de cantitate”. Şi cum scrie şi pe site „Nu contează cât este, contează ce ştii să faci cu cât este” (să înţeleg că nu ai trecut să citeşti câte ceva de pe site ?)

      Dar, aşa cum scriam şi mai sus, NU contează mărimea, CONTEAZĂ POTRIVIREA – asta aşa, pentru cei care intră pe aici şi nu le este clară ideea.
      Iar dacă nu le este clară din prima, poate că nu este site-ul potrivit pentru ei :). Dar pot să revină oricând ;).

  11. SORIN spune:

    Stiu sigur ca sunteti multumit cu „42”, tot atat am si eu :), dar daca ai avea „38 jum’ate” si toate fetele ar rade de tine, ca asta nu e „numar” de barbat , cum ar fi?

    • Glass and Iron spune:

      Mai întâi de toate, nu cred că se poate discuta despre „toate fetele” … (pentru argumente tre’ să citeşti informaţia aflată pe site, despre subiectu’ ăsta).

      Apoi, nu contează cât ai, ci ce ştii să faci cu cât ai … că dacă e bou poate să fie „maaaaaamă”, în final concluzia va fi „are, da’ e bou” …

      Apoi, (repet fiindcă văd că trebuie, că am scris şi mai sus şi mai sus decât mai sus şi în multe alte locuri, da’ se pare că degeaba …) : NU contează mărimea, CONTEAZĂ POTRIVIREA. Deci, cauţi pe cineva cu care să te potriveşti, indiferent că este vorba despre 38 juma’, 42, 45 sau „big foot”…

      Chestia cu „râd fetele” este o aiureală … de fapt este o problema de genul „baiatu’ nu ştie ce să facă”.

      Nu contează cantitatea, contează calitatea. Aşa, ca în viaţă – degeaba ai bani gârlă, da’ eşti prost de bubui, umbli cu niste fufe de doi bani, râgîi şi îţi sugi măselele … nu ? Sau poate crezi că … ?

  12. felicia spune:

    E adevarat ca marimea conteaza!
    Eu am o deviza .Daca e scurta si subtire nu ai ce sa ii mai faci.Mai schimbi pozitia , mai strangi picioarele dar degeaba, cand e prea mica te chinui aiurea si nu iese nimic.Nu sunt de condamnat cei cu marimea mica si nu am nimic cu ei dar asta e situatia.

    P.S. Am uitat sa scriu deviza:Mai bine sa mai ramana decat sa nu ajunga.

    • Glass and Iron spune:

      Îmi pare rău, n-ai înţeles ce este mai important, deci n-ai înţeles nimic.
      Poate că totuşi procesezi, dar „te-a luat tastaura pe dinainte”.

  13. Nodipuc spune:

    Hahahaha.
    Mi-a placut, si primul gand dupa citire a fost sa iti spun ca alegoria este prea mistica, prea abstracta; doar anumiti oameni, cu anumite capacitati intelectuale pot percepe aceasta pilda, sau in genere metaforele. Asta este impresia mea, am fost oprimati de sistem (asta e scopul lor) astfel marea majoritate sunt niste dobitoci (cu parere de rau).
    Trebuie sa le vorbesti direct, pe sleau altfel n-ai facut nimic.
    Si totusi, am zis hai sa vad ce spun comentatorii, poate ma insel si nu mai avem dobitoci; primele comentarii m-au surprins dar inevitabil nu puteau lipsi ceilalti.

    Marimea conteaza… daca nu va POTRIVITI, nimic mai adevarat!
    Acum, care e marimea normala… e greu de spus. De ce spun asta? Fiindca in aceasta zona se afla majoritatea pantofilor; multi pantofi (majoritatea) suporta cel putin marimea normala, iar cand intra la apa… hai ca mai accepta 1,2,3 masuri in plus.
    Cert este ca cine intra in anumite extreme, va avea dificultati in a-si gasi perechea de pantofi.
    Eu am fost martor unei destainuri si sincer, piciorul si pantoful aratau bine, se potriveau in aparente, picior dezvoltat posibil 1.80, pantof dezvoltat nici mare dar nici mic, totusi putin mai mic decat piciorul, ca asa ne sta bine, nu ca Iri si Moni si totusi, nu se potriveau la mijloc.
    Pantoful era melancolic ca piciorul nu mai functioneaza cum trebuie, DAR mai ales ca era prea mare pentru picior, sau vorba pantofului, piciorul era prea mic pentru pantof (hmmm, nu functioneaza mai deloc, e somnoros nu se scoala, e mic..).
    Din aceasta relatare constatam ca numarul piciorului (1.80) este unul inselator. Arata mare, dar… e mic. Sau… normal? Aici e problema; majoritatea pantofilor suporta o marime de picior normala si dupa cum am mai spus, cand se uda… toti stim ca pantofii se lungesc putin. Eu nu stiu care era marimea acelui picior, DAR sper ca voi avea ocazia, candva, sa intreb pantoful, poate se destainuie.
    Deci care e marimea normala? Am observat ca este o obseie in randul picioarelor sa isi masoare laba, talpa insa in opinia mea, asta este o greseala, statisticile sunt inselatoare si departe de adevar.
    Eu cred ca marimea normala se poate stabili mai degraba masurand pantoful, lucru mai greu de facut, dar probabil repercursiunile statisticilor sunt mult mai exacte, mult, mult.
    Cam asta e opinia mea, poate ma insel.
    Sau poate ca statisticile se bazeaza pe masura pantofului (Eigolocenig), teste secrete. Dar si aici puteam avea erori. Pantoful se contracta daca este stresat, speriat, fricos, atins de obiecte straine, studiat de un extraterestru.
    Cu asta am incheiat nebunia, ca altfel nu ar putea sa o defineasca omul simplu hranit de Tv, Muzica, Sport, Filme, Emisiuni…

  14. Glass and Iron spune:

    Bun venit Cupidon, cu siguranţă că Seximus se bucură de această vizită :).

    Cred că este bine ca totul să fie privit dintr-o perspectivă cât se poate de personală. Chestiile astea cu „normal” sau „majoritatea” pot fi valabile atunci când probezi pantofi doar din plăcerea de a te fâţâi prin faţa oglinzii din magazin, cu pantofi noi. Dacă însă, chiar îţi arde de cumparat nişte pantofi pentru a-i avea cât mai mult timp, nu te mai interesează nici ce este „normal”, nici ce este „majoritate” … eşti numai tu şi perechea ta (de pantofi, bineînţeles). 🙂
    Că doar nu îţi cumperi pantofi după statistici, nu ? Îi cumperi conform personalităţii şi „pungii”.