Vreau să îmi cumpăr o pereche nouă de pantofi. Nu contează dacă chiar am nevoie sau este numai o toană. Intru în magazin şi mă uit (discret) la ofertă. O pereche îmi pare bună fiindcă se potriveşte cu vremea de afară – ceva mai solidă, fără găurele, impermeabilă. Continui să mă uit şi să aleg în gând. Altă pereche mi se potriveşte la perechea de pantaloni de catifea reiată pe care mi i-am cumpărat mai alaltăieri, sunt finuţi, sobri şi eleganţi. Şi mai văd o pereche care mi se pare bună din toate punctele de vedere dar este (puţin) cam scumpă …
Până la urmă mă hotărăsc să o probez pe cea sobră şi elegantă care mi se potriveste la pantaloni. Zâmbesc, “Vă rog …”, o probez şi … la dracu’, dreptul îmi este cam larg, cer şi stângul – la fel, dacă nu cumva şi mai şi – nu mi se potriveste ! Acelaşi model dar ceva mai “strâmt” nu au. Dacă purtam 43 era o afacere. Renunţ şi îmi îndrept atenţia către cea solidă, de vreme rece. Zâmbesc, “Vă rog …”, probez şi … mă stânge de merg şchiop – nu mi se potriveste ! Dacă purtam 41 era o realizare. Renunţ. Acelaşi model dar ceva mai “larg” nu au. Nu-i nimic, nu mă dau bătut ! Zâmbesc, “Vă rog …”, o cer pe cea care mi se potriveşte din mai multe puncte de vedere, dar are un preţ pe care (pe moment) îl consider cam dificil de acceptat. Probez … hei, da’ asta îmi vine ca turnată ! Mă fâţăi puţin de colo până colo ca să fiu sigur că “ţine şi la mers” … ţine ! Dar ce fac cu preţul ? Mă gândesc că dacă totuşi vreau aşa ceva, este cazul să fac şi eu un efort, un sacrificiu. Fie, mă uit dacă am preţul în buzunar, dacă mi-l permit. “Vă rog, aş vrea să rămân cu aceasta”. O iau şi plec. Mi se potriveşte de minune, sunt mulţumit de alegere.
Ce făceam dacă aveam nr. 43 la picior ? – rămâneam cu prima. Dar eu am 42 şi, dacă mă înverşunam să o cumpăr pe ea, eram cu nişte “bărci” în picioare. Puteam să îmi pun nişte vată in varf … ridicol. Dar dacă aveam 41 ? – rămâneam cu a doua. Dar eu am 42 şi, dacă totuşi mă înverşunam să o cumpăr, îmi făcea răni de nu mai ştiam de mine. Puteam să merg cu degetele “chircite” … ridicol. Aşa, eu am nr. 42 şi până la urmă am gasit ceva care mi se potriveşte, am dat un preţ pe care îl pot suporta şi sunt mulţumit de mine şi de ceea ce am. Şi tot 42 am la picior şi nu sunt deloc ridicol şi o port cu plăcere.
Nu trebuie să mă înghesui să cumpăr din raftul deasupra căruia scrie 44 doar ca să se vada că “traiesc pe picior mare”, nu trebuie să mă înghesui la raftul cu nr. 40 doar ca să par finuţ. Eu am acum nr. 42 şi asta este. Nu îmi fac sange rău dacă alţii poartă 40 sau 44. EU port 42 şi trebuie să îmi găsesc o pereche cu care să mă simt bine, să mi se potrivească la ceea ce mai am în garderobă si să aibă şi un preţ pe care să mi-l pot permite. Caut şi dacă mi se potriveste perechea, rămân cu ea. Treaba e că dacă îmi vine ca turnată şi pe deasupra este şi scumpă, am grija maaaare de ea fiindca nu întotdeuna pot găsi ceva care să mi se potrivească.
Deci da! D-aia am si fost foarte interesata de blog! Parabola este extraordinara!
Din pacate, concluzia de la sfarsit nu poate apartine decat unui om care are doua atribute:
1. gandeste
2. respecta/apreciaza
Gandeste atunci cand alege, cumpaneste si nu face compromisuri.
Respecta propriu ban provenit din munca lui si in acelasi timp apreciaza sansa care i s-a oferit.
Bun venit Ana.
“trebuie să îmi găsesc o pereche cu care să mă simt bine, să mi se potrivească” – este “lubrifiantul” pentru “motoraşul” gândirii. Dacă are toate piesele, cu siguranţă că va începe să funcţioneze chiar daca până acum a fost “gripat” sau “ruginit”.
Pingback: recomandări… « MesterulManole's Weblog
in primul rand trebuie sa-mi gasesc o pereche care sa-mi fie prea larga, apoi una prea stramta si apoi in final una care mi se potriveste, chiar daca e mai scumpa… cred ca asta e raspunsul pe care-l caut de ceva vreme, iti multumesc!
Bun venit aA.
Daca ai avut vreo întrebare, ideea poate fi transformată într-un răspuns.
Dar nu este o regulă bătută în cuie. Este doar forma optimistă a unei situaţii simple.
Mai este şi forma super-optimistă, de autoservire, când ştii ce model vrei, ştii ce număr porţi, alegi din ochi şi iei direct ceea ce ţi se potriveşte.
Textul este pentru cei care cumpără pentru prima dată sau se intreabă de ce dracu’ nu îşi găsesc şi ei o pereche de pantofi ca lumea, aşa cum si-au găsit alţii.
Bune venit Starsgates.
. Că şi despre asta am zis ceva …
Îmi este greu să cred că la vârsta asta îşi cumpără singur pantofii – “punga” este la voi. Să vedem cum o să fie când se va uita în punga personală şi nu a voastră
Mulţumesc.:)
Mda, punga noastra e cu negocieri.;)
Mai lasă el mai punem noi…:)
Dacă recomandă Ana, dăm năvală. Aşadar, bonsoar, alea-alea!
De gustibus… ştie domnia ta. Eu am venit să zic doar că eu când aleg un bărbat, îl aleg după mărimea (sub)pălăriei. Dacă are 42 la picior, n-are băşici la călcâi şi nu se dă-n bărci, e deja mai mult ca perfectul. Sara bună!
Bun venit Arcadia şi bonsuar
.
!
Nu este cazul sa cobori ştacheta ! Ţine ştacheta sus
îmi place accentul tău, diferit de al meu! =))
ai dreptate.mereu in viata graba strica treaba…
Da, este adevarat, graba strica treaba …
. Am ales, fara graba, ceea ce am vazut ca mi se potriveste cel mai bine.
Dar eu nu m-am grabit, am facut o alegere fiind cat se poate de domol
nu cred ca e marimea pe cat trebuie sa fie dragostea.DACA NU IUBESTI NU AI CUM SA FII SATISFACUT(doamne fereste de alte boli)….
De fapt este POTRIVIREA, cea care contează. Că degeaba este iubirea cât universul ăsta dacă este numai dintr-un sens …
excelenta parabola, mi-a placut foarte mult, si site-ul dvoastra este foarte educativ! o initiativa laudabila!
Mulţumim.
Deci … sa spunem pe nume lucrurilor … ca poate unele persoane au intrat si nu au inteles nimic … si au iesit … crezand ca nu acesta e link-ul unde vroiau sa ajunga … “marimea conteaza”. Da marimea conteaza, dar … mai mult conteaza creierasul … trebuie sa stii ce sa faci cu “jucaria”. Va spun sincer … am aproape 21 de ani, si am avut relatii de diferite feluri … mai scurte mai lungi … mai serioase mai putin serioase. Am avut fete, si prin pat … si pe langa …
( 
) … si mereu din curiozitate … ca sa stiu eu pentru mine … ca un mic sondaj … le intrebam daca, conteaza marimea … si ele : “da! normal ca, conteaza” … dar cum e si aceasta povestioara … trebuie sa fie … nici prea mare … nici prea mica ! NORMALA (perfecta) ! O s’ara buna va doresc !
Îţi mulţumesc pentru sinceritate.
Păi, “zice” şi motto-ul site-ului : “Sexul este o problemă de calitate, nu de cantitate”. Şi cum scrie şi pe site “Nu contează cât este, contează ce ştii să faci cu cât este” (să înţeleg că nu ai trecut să citeşti câte ceva de pe site ?)
Dar, aşa cum scriam şi mai sus, NU contează mărimea, CONTEAZĂ POTRIVIREA – asta aşa, pentru cei care intră pe aici şi nu le este clară ideea.
. Dar pot să revină oricând 
.
Iar dacă nu le este clară din prima, poate că nu este site-ul potrivit pentru ei
Stiu sigur ca sunteti multumit cu “42″, tot atat am si eu
, dar daca ai avea “38 jum’ate” si toate fetele ar rade de tine, ca asta nu e “numar” de barbat , cum ar fi?
Mai întâi de toate, nu cred că se poate discuta despre “toate fetele” … (pentru argumente tre’ să citeşti informaţia aflată pe site, despre subiectu’ ăsta).
Apoi, nu contează cât ai, ci ce ştii să faci cu cât ai … că dacă e bou poate să fie “maaaaaamă”, în final concluzia va fi “are, da’ e bou” …
Apoi, (repet fiindcă văd că trebuie, că am scris şi mai sus şi mai sus decât mai sus şi în multe alte locuri, da’ se pare că degeaba …) : NU contează mărimea, CONTEAZĂ POTRIVIREA. Deci, cauţi pe cineva cu care să te potriveşti, indiferent că este vorba despre 38 juma’, 42, 45 sau “big foot”…
Chestia cu “râd fetele” este o aiureală … de fapt este o problema de genul “baiatu’ nu ştie ce să facă”.
Nu contează cantitatea, contează calitatea. Aşa, ca în viaţă – degeaba ai bani gârlă, da’ eşti prost de bubui, umbli cu niste fufe de doi bani, râgîi şi îţi sugi măselele … nu ? Sau poate crezi că … ?