Mă uitam ieri la o situaţie, nu pot să-i spun “emblematică”, dar nici “nesemnificativă”, hai să-i spun “edificatoare” : în toată vânzoleala aia, între toate “huo”-urile şi “jos”-urile, între toţi nemultumiţii din Piaţa Universităţii, trecea, impasibil, un tip cu o ladă de pâine în care avea covrigi de vânzare ! O plimba, legată cu o sfoară petrecută pe după gât, uitându-se în stânga şi în dreapta după niscaiva muşterii. Ăsta mi s-a parut a fi românul nostru cel de toate zilele : în timp ce în jurul lui se întâmplau atâtea şi atâtea, guvernare după guvernare, el trecea absent, încercând să facă şi el un banuţ, să-i iasă şi lui de-o bere.
Vânzătorul nostru nu plătea vreun impozit pe profit, cine ştie din ce dubioşenie de faină rancedă făcuse covrigii ăia, nu îi acoperise să-i ferească de fum, funingine, scuipaţi sau altele … pe el îl interesa să găsească un muşteriu pe care să-l păcălească de vreun leu-doi. Nu îl interesa că cel pe langă care trecuse striga că nu are un loc de muncă, nu îl interesa nici pensionara care se plângea că nu mai poate să-şi cumpere medicamente, nu îl interesau nici opţiunile politice strigate de ceilalţi … îl interesa să-şi vândă covrigii lui “betonaţi”.
Si îl mai interesa ceva în afară de mica lui şmenuială : să nu ajungă prea aproape de jandarmi, care să-l lase fără obiectul muncii … şi să mai ia şi vreo două pe spate …
Pingback: ziua a șasea la universitate | DAP
Unele se acutizează in România, dar problema cea mai mare este cu cele cronice …
L-am vazut si eu, aseara era asta, l-am vazut cu lada atarnata de gat, trecand impasibil, eu as zice si usor protejat, printre manifestanti. Orice decredibilizeaza miscarea e bun, probabil in ideea asta a fost lasat in pace. Asta e, o sa ramana gaura de la covrig, pe langa aceea din talpa, venita s-o completeze, la randul ei, pe cea mai dureroasa, din turul pantalonilor…
Trist, dar şi puţin comic, până la o gaură … aia din buget. Că datoria tot “gaură” se poate numi – şi avem o gaură de datorie aşa de mare, de putem să cădem în ea cu tot cu munţi, cu ape, cu Mioriţa, cu Ştefan, cu Decebal şi cu Traian(*) şi cu tot neamul ăsta.
(*) Imperator Caesar Divi Nervae filius Nerva Traianus Optimus Augustus Germanicus Dacicus Parthicus … nu ce insinua d-na Udrea.