Circul din cartier

La noi în cartier se aşezase un circ. Nu era cine ştie ce de capul circului ăsta, trupa nu avea nişte artişti de calitate – erau circari de duzină. Nici reprezentaţiile nu erau vreo realizare – saltimbanci de mâna a doua şi multă, foarte multă fanfară, de-ţi ţiuiau urechile. Directorul era de specialitate îmblânzitor – el se cam pricepea – animalele nu îi ieşeau din cuvânt, cu biciul sau cu bucăţica de carne le facea să stea în două labe, să se rostogolească, să sară printr-un cerc de foc.
Şi cam atât putea circul ăsta … reclama era multă, se plimbau prin cartier şi trompeţeau ce spectacol minunat ne aşteaptă, luuuume-luuuume, veniţi să vedeţi ce n-aţi mai vazut, veniţi la marele spectacol, cu lumini şi sclipiciuri … lumea s-a înghesuit, a căscat gura multă vreme, ba chiar a râs şi s-a bucurat. Da’ se cam împuţise treaba, spectacolele erau din ce în ce mai proaste, lumina cam pălise, trebuia să aplauzi orice prostie şi, pe deasupra, se scumpise tare de tot biletul. Şi costa, costa atât de mult încât unii s-au cam supărat până la urmă şi au stricat spectacolul şi tot circul – a fost scandal mare, a ieşit cu bătaie şi s-au cărat circarii. Nu săriseră cu toţii la bataie da’ după ce s-au cărat circarii foarte mulţi se lăudau ce picioare în fund le dăduseră, că-s mulţi guralivi la mine-n cartier …

Apoi, pe terenul viran rămas gol, a venit alt circ şi lumea s-a bucurat, că la noi în cartier cam atâta vrea lumea – să se distreze. Când veniseră cu alai, arătau profesionişti, iar reclamele lor promiteau un preţ mai mic şi spectacole senzaţionale.
Circul ăsta este mai tare decât celălalt. Adică artiştii sunt buni, fără discutie, iar programul afişat este mult mai diversificat. Şi aici cântă fanfara destul de tare, dar nu suficient de tare ca să te distragă de la numerele din arenă. Şi sunt bune ! Iluzioniştii sunt meseriaşi, au recuzită nouă, de carton frumos proaspăt vopsit. La început îţi dădeau doar din vorbe iluzia unor căştiguri fabuloase şi multă lume a crezut că se poate, da’ pan’ la urmă au apucat de treabă cu adevarat, adică David Copperfield e mic copil cu chestia aia când a făcut să dispară un vagon de persoane… eu n-am vazut, da’ zic ăia de se uită tot timpu’ la spectacole, că ăştia de-acu’ au făcut să dispară trenuri întregi ba chiar şi o flotă !
Mimii sunt şi ei maaaari artişti. Sunt capabili sa mimeze orice, de la democraţie, la inteligenţa, de la austeritate, la atenţie de chiar zici că le pasă.
Jonglerii au şcoală, nu glumă, ca si acrobatii. La jonglerii rămâne lumea cu gura căscată iar salturile trapeziştilor, desi nu-s niciodata mortale, îti taie rasuflarea.
Nici dresorii nu sunt slabi – au îmblânzit tot felul de animale, de la tigri şi până la şobolani sau păduchi şi acum le aduc în arenă să “facă frumos”.
Şi clovni sunt cu duiumul. Unii spectatori recunoscuseră printre ei pe câţiva dintre vechii circari, dintre ăia de fuseseră alungaţi, travestiţi acu’, da’ sunt şi foarte mulţi noi. Zdrăngănesc din instrumente şi se scălămbăie pe marginea arenei, în umbră. Uneori se pun reflectoarele pe ei da’ şi fără asta îi poţi simţi că-s acolo, pe margine, în umbră.
Da’ punctul forte al spectacolelor îi aparţine (ca şi la celălalt circ) directorului. Ăsta este un foarte bun ventriloc şi păpuşar. Are câteva păpuşi şi când vine cu ele în arenă este mare agitaţie în tribune, fluierături şi aplauze. Ăia mai deştepţi, care au mai văzut circ din ăsta nu se lasă păcăliţi da’ restu’ spectatorilor rămân cu gura căscată şi pot să bage mână în foc că vorbesc chiar păpuşile. Sau miscă păpuşaru’ ăsta sforile aşa de bine că nimeni nu se prinde de sforăreală şi toti zic că păpuşile sunt vii şi se mişcă singure. Omu’ n-are vreuna preferată, toate-s bune pentru el, pentru spectacol. Şi dacă se plictiseşte de una, o aruncă şi face imediat alta.

Şi aşa, din spectacol în spectacol, mai trece timpul, lumea mai uita de alea de zi cu zi.

Da’ poate că a venit timpu’ să mai lăsăm distracţia asta, tot circul ăsta. Unii spectatori spun că cică e “circ ieftin” – aiurea ! nu-i ieftin deloc ! Costă din ce în ce mai mult şi nu numai că dai tu de bună voie, da’ îşi mai iau şi ei, cu japca, pentru spectacole … de am ajuns să le plătim noi toate cheltuielile. Şi unde mai pui că s-au cam lăsat pe tânjală, acu’ sunt cam slăbuţi – poate au obosit, poate că s-au cam săturat … nu ştiu, da’ nu mai sunt ce erau la început – prea le fac pe toate în lehamite şi prea pe faţă şi îţi mai şi spun că eşti fraier de nu-i înţelegi cât de tare se strofoacă ei pentru distracţia noastră.

Hai, lăsaţi dracu’ circul ăsta şi gândiţi-vă că poate ieşim mai ieftin dacă ne distrăm mai puţin şi muncim ceva mai mult. Şi să-i punem şi pe circari la muncă ! Să vadă şi ei cum e, că prea cred ei că suntem fraieri şi că dacă ne dau mai mult circ uităm că pâinea e mai puţină …

Dacă vă interesează si altele de la mine din cartier, citiţi şi Restaurantul “Chez Marin” şi La Alifie – farmacia de cartier.