Sărbători fericite

Pentru cine trece pe aici :

Sarbatori fericite

Să vă meargă din plin !

Publicat în Fără categorie | 1 comentariu

Manneken Pis – obsesia bruxelles-ă

Fiecare oraş are o personalitate aparte care poate fi descoperită „călătorindu-l”, privindu-l, ascultându-l, adulmecându-l, cât mai mult şi în cât mai diverse locuri. Sigur, fiecare oraş încearcă să se mândrească cu cât mai multe, făcând din cât mai multe, ţinte unde călătorul să ajungă pentru ca apoi să(-şi) poată spune „am fost şi eu” (şi să îşi tachineze prietenii cu „Ai fost acolo şi nu ai văzut X ? Maaaare păcat, zău !” :) ). Si fiecare oraş îşi „lustruieşte” cât mai mult „bijuteria coroanei”, acel „ceva” ce este doar acolo şi care nu trebuie ratat în nici un caz.
Ai ajuns la Paris, dar nu ai ajuns să vezi Turnul Eiffel ? Sau la Londra fără să vezi Big Ben ? Sau, că şi noi suntem în Europa, ai ajuns la Bucureşti şi ai pierdut marea ocazie de a vedea „pe viu” Casa Poporului ? Despre aşa ceva, mulţi, foarte mulţi, ar zice că este o călătorie ratată.

A ajunge la Bruxelles şi a nu ajunge la Manneken Pis este de neconceput. Aşa că şi eu am cedat şi am trecut în lista de „doit faire” întalnirea cu ăla micu’ care face pipi. Este cel mai cunoscut punct de atracţie. Este suficient să spui „little guy who pees” sau „le petit qui fait pipi” imediat îţi este indicată locaţia. Povestea micuţului are mai multe variante, toate referindu-se la (bineînţeles) un copil care face pipi. Şi, fie că este eroul care salvează oraşul de la distrugere, fie că este doar un baieţel pe care l-a strâns băşica udului, momentul a fost transpus în bronz şi pus la vedere într-o mândreţe de fântână.

Nu este uşor să te apropii, tot turistul vrea să ajungă lângă gardul care împrejmuieşte locul şi să îşi facă o poză cu Manneken.

Manneken Pis

Dar nu m-am lăsat, am stat, am pândit până am prins un moment între un grup de asiatici gureşi şi unul de evrei sobri şi am imortalizat trecerea mea pe acolo.

Manneken este „super” prezent, sculptat, modelat, desenat, pictat, de la bronz la fibră de sticlă, de la ciocolată la bere, de la press-papier la destupător de sticle sau subiect film şi mai ales mascotă de magazin, micuţul se forţează arcuit aducând turişti, umplând cardurile de memorie ale aparatelor foto, vitrinele sufrageriilor şi sertarele bucătăriilor.

Se pare că (şi) bruxelles-ii au o „tragere” către ideea de urinat (sau au găsit-o ca fiind lucrativă) : Manneken Pis nu este singurul personaj care urinează, mai este şi Jeanneke, fântâna coinstruită în 1987 (la ideea lui Denis-Adrien Debouvrie), reprezentând o fetiţă (din bronz) care stă pe vine şi face pipi, iar din 1998 „familia” are un nou membru : Zinneke – un câine (tot din bronz, autor Tom Frantzen), personaj care, de data asta, doar se face că face pipi. Dar replicile feminină şi canină ale lui Manneken sunt, pe nedrept, (cam) ignorate.

Şi după ce l-am „prins în fapt” pe Manneken Pis am traversat fiindcă vis-a-vis este cu adevărat ceva ce merită vizitat, cât mai în amănunt – un loc primitor unde serviciul este cât se poate de decent : berătria „Poechenellekelder”. Dacă vreţi să ajungeţi acolo, nu încercaţi să îi pronuntaţi numele, spuneţi doar „berăria de lângă tipul ăla mic care face pipi” – este mult mai uşor şi mai rapid de pronunţat şi o să înţeleagă toată lumea ce vreţi.

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

Poporul are întotdeauna dreptate (Victor Ponta – prim ministru)

Poporul are întotdeauna dreptate, aşa cum afirma Victor Ponta, prim ministru al României ?

România este astăzi mai divizată decât oricând în ultimii 10 ani. Este o ruptură adâncă, este un razboi civil rece. Lider : Klaus Iohannis, un impostor, un personaj de faţadă, care n-are nici cele mai vagi cunoştinţe şi cultură politică pentru funcţia de preşedinte al României, un străin de neamul românesc, un continuator al lui Traian Băsescu, un Eba masculin în ceea ce priveşte exprimarea, implicat în vânzarea de copii, votat de nişte anarhişti, inculţi incapabili să-şi ia bacalaureatul timp de ani de zile.

Nu, ideile de mai sus nu îmi aparţin. Pur şi simplu am copiat. A copia fără a specifica sursa este o dovadă de lipsă de bun simţ, aşa că iată sursele :

  • „divizarea ţării” şi „război civil rece” – Mihai Gâdea
  • „impostor” – Victor Ponta
  • „personaj de faţadă, care n-are nici cele mai vagi cunoştinţe şi cultură politică” – Călin Popescu Tăriceanu
  • „străin de neamul românesc” – Preafericitul Părinte Daniel
  • „continuator al lui Traian Băsescu” – Liviu Dragnea
  • „Eba masculin” (în exprimare) – Adrian Ursu
  • „traficant de copii” – echipa de campanie a lui Victor Ponta
  • „anarhişti, inculţi” – Daniel Barbu

Nu ştiu dacă ar mai trebui adaugat şi punctul de vedere al Gabrielei Firea : „Nu eşti un om complet fără să creşti un copil şi consider că, din greşeală, domnul Klaus Iohannis a spus ce gândea atunci când a afirmat că, neinvestind în educaţia copiilor, a investit în imobiliare. Într-un fel, pune mai mult preţ pe investiţia în imobiliare decât în educaţia copiilor.” … poate că nu ar fi necesar, este deja suficientă informaţie despre Klaus Iohannis …

Asta să fie tot ce poate „armata” din spatele lui Victor Ponta ? Nu-i cam „subţire” ? Cred că Victor Ponta & Co. sunt capabili de mai mult. Cred că o să vedem asta în curând. Iar poporului care „are întotdeuna dreptate” : „Ce nu vă convine ? Vreţi ceva ? Să vă dea Iohannis, voi l-aţi vrut.”.

P.S. Aşa cum bănuiam, noţiunea de „popor”, în accepţia politicianului român, nu are întotdeuna acelaşi înţeles. Este, fie „cei care au votat pentru”, fie „cei care au votat contra” – „pentru” sau „contra” fiind în funcţie de cum vrea muşchii politicienilor.

Publicat în 18+, Comportament | 5 comentarii

Pleacă marinaru’

Şi dacă stăteau acasă sau prin sediile lor de campanie, tot aia era. Băsescu urmează să înghită ancora iar cei doi aspiranţi care vor să-i ia locul la timona ţării nu au arătat că ar şti cum să ţină la capă. Au încercat, printre bădărănii de port, să ne îmbete şi pe noi, doar lăudandu-se cu deplasamentul şi arborada lor, asigurându-ne că sunt capabili, povestindu-ne despre cum or să ţină ei marea, despre frumoase răsărituri de soare şi promiţându-ne excursii exotice, cu toate că era nevoie să ne spună concret dacă au cum să navigheze cu şandramaua asta cu velatura ferfeniţă şi cârma şubredă. Te apuca şi râsul când auzeai despre ce buni şi încercaţi navigatori sunt ei din vorbe, cum vor înfrunta ei furtunile economice, cum se vor lupta şi vor învinge piraţii din teritoriu şi cum vor face să dispară triunghiurile bermudelor în care s-au facut nevăzute enorme sume de bani scoase din buzunarele noastre. Bineînţeles că nu au vorbit despre flotabilitate, stabilitate sau soliditate, bineînţeles că nu au lasat nici o clipă să se întrevadă adevărul : gramada de găuri de apa din această galeră în care poporul este pus să dea la vâsle. Pentru „ei” : coverta, pentru rest : cala. Una peste alta, să îţi vină să dai la peşte numai când îi vedeai …

Dar asta nu mă va impiedica să votez ! Şi, pentru prima dată, nu am să votez „contra”, ci am să votez „pentru”. Am să votez pentru cel pe care îl voi crede în stare să arunce peste bord lacheii şi pupincuriştii care colcăie pe puntea principală. Iar asta să o facă fără să strige „om la apă” … oricum lacheii ăştia sunt cei care vor părăsi primii corabia.

P.S. Şi dacă tot e vorba despre despre lupi (de mare), aş vrea să văd pe cât mai mulţi dintre marii piraţi ai vremurilor de după ’89 în tricouri vargate, dar pe verticală.

Publicat în Fără categorie | 5 comentarii