Seximus blog

Povestea demisiei profesorului Ioan Mang, fost ministru al Educaţiei, este cât se poate de nuanţată. Ca mai toate cele, are tot felul de aspecte, unele mai clare altele mai obscure iar altele numai de unii ştiute.

@Coolnewz punctează că s-a auzit până “afară” de ciolănia profesorului Mang … “afară” se aude numai ce se doreşte să se audă. “Afară” nu s-a auzit când un angajat al ambasadei Statelor Unite l-a omorât pe Teo Peter încălcând regulile de circulaţie iar Ambasada l-a “extras” foarte repede din România pentru a nu fi anchetat. Aşa că despre calitatea “auzului” celor de “afară” am unele reţineri.

Nu mă apuc să discut dacă profesorul Mang a plagiat sau nu şi nici nu mă apuc să dau cu “las’ că nici cu alţii nu mi-e ruşine”. Dar este cazul să amintim că “mareţul” mediu academic de pe aici şi de prin “zări civilizate”, de acum şi din totdeuna, nu prea are reţineri dacă este o problemă de interes … ex-premierului Emil Boc i s-a conferit titlul (onorific) de Doctor în Drept la Universitatea Michigan State cu toate ca “la intern” a dat-o-n bară de mai multe ori, fiind dovedit de lipsă de constituţionalitate în “edictele” sale. Îşi mai aduce aminte cineva de Elena Ceauşescu, cea despre care se spunea că este aşa şi pe dincolo, care a primit multe titluri de Doctor honoris causa (doctor datorită meritelor !) fară ca cineva din mediul academic să ia vreun fel de poziţie cu adevarat verticală ? Ar mai fi ceva de discutat despre cât de adevărate erau lucrările ei ştiinţifice ??

Cel care s-ar şti cu musca pe caciulă nu ar trebui să accepte poziţia de ministru sau, daca nu are nici macar bunul simţ să recunoască din prima, să îşi dea demisia singur, imediat cum apare ceva care l-ar pune într-o poziţie delicată. Prim ministrul Victor Ponta NU poate să demită “din prima”, la primul pârâcios, fiindca atunci s-ar isca un iureş scormonitor, cu ceva rezultate, s-au daca nu ar fi oarece rezultate s-ar inventa tot felul de “dosare” pentru oricine ar fi în guvern. Poate că până şi pe Isus l-ar mânji cu ceva, poate cu “legaturi cu lumea interlopă” iar DNA-u’ s-ar autosesiza în legătură cu relaţia dintre El şi ex-vameşul Apostol Matei. Este o lume jegoasă în care familia Borgia s-ar simţi stingheri precum o şcolăriţă în prima zi de şcoală … dacă Ponta ar ceda o dată, “opoziţia” s-ar repezi precum piranha, să rupa din cei din guvern.

Are de unde alege prim ministrul Ponta ?… eu am considerat, din prima, “soluţia” Corina Dumitrescu ca fiind de-a dreptul “ciudată”, apoi “soluţia” Mang ca fiind o mare improvizaţie. Asta are prim ministrul Ponta la dispoziţie, în acest moment ? Unde sunt cei competenţi ?? Eu nu cred că s-au prădat competenţii din România …
Poate că ASTA i s-ar putea reprosa dlui Ponta : îi alege doar din “ograda” proprie (PSD, USL), îi alege dintre cei “împinşi în faţă” de machiavelicurile dâmboviţene (şi poate nu numai dâmboviţene ?).

Profesorul Mang are şi alte poziţii în “sfera” învăţământului. Dincolo de Ponta şi posibilele lui poziţii faţă de componenţii guvernului pe care îl conduce există o întrebare : va rămâne profesorul Mang în aceste “sfere” ale învăţământului, în continuare ? Ce mai contează întrebarea mea atât timp cât tot felul de personaje cel puţin blamabile se pot “mândri” cu doctorate şi titluri de profesor universitar doar fiindcă se pot mândri cu “titlul” de potentaţi ai momentului … despre ce colcăială discutăm ?

Ca să revin : are de unde alege prim ministrul Victor Ponta ? Are de unde alege … dar să fie clar : “catindaţii” nu sunt din alte galaxii, sunt de AICI, din România, sunt cei “înregimentaţi” sunt cei “agreaţi”, sunt cei “împinşi în faţă”, sunt cei care cunosc “disciplina de partid”, sunt “de-ai noştri” … şi nu vă faceţi iluzii, atât cei care sunt acum cu cuţitul şi pâinea cât şi cei care ar da orice ca să le aibă din nou, sunt din România …

Primul ministru Ponta a dovedit că poate să facă alegeri neinspirate. Este cazul să dovedească şi faptul că are capacitatea să facă nişte alegeri inspirate (să spun alegeri “salutare” ? )

A fost un weekend de mare bucurie şi satisfacţie. Suntem din nou “în cărţi” la gimnastica feminină. Ce concurs frumos au avut fetele noastre. Câtă ambiţie, voinţă şi dorinţă de a învinge !

M-am bucurat să văd că alături de nume “grele” precum Cătălina Ponor şi Sandra Izbaşa au aparut nişte copile extraordinare în frunte cu Larisa Iordache. Înţeleg că făcuse o figură frumoasă în concursurile de junioare, dar ce debut a avut în concursurile de senioare ! Cred că americanii, chinezii şi ruşii sunt realmente îngrijoraţi.

M-am bucurat poate şi mai tare pentru antrenorii Octavian Bellu şi Mariana Bitang. Aceşti oameni sunt niste adevaraţi eroi pe care ar trebui să-i cunoască şi să-i respecte cât mai mulţi români. Ei au arătat că se poate, că nu suntem toţi leneşi, că se poate munci extraordinar de mult şi că putem fi respectaţi în toată lumea.

Mă uitam la fotoreporterii străini, cum se înghesuiau să le fotografieze pe Cătălina si Larisa … iar frumoasa noastră Sandra a fost răsfăţată de toate camerele.

Azi, campioanele s-au întors în ţară. Un extras din “Gandul” :
“Aşteptate de sute de ziarişti, cameramani şi fotografi, fetele antrenate de Octavian Bellu şi Mariana Bitang nu s-au lăsat copleşite de emoţii şi au reuşit să rămână cu picioarele pe pământ.”.
“Mă bucur să văd că sunteţi atât de mulţi, că aţi venit să ne întâmpinaţi”, a spus Cătălina Ponor, “dar aş fi vrut să fiţi la fel de mulţi şi când ne-am întors de la Mondiale şi nu am luat medalii”. Mi s-a părut o replică foarte potrivită pentru toată zarva care se face acum. Aceste fete ne-au adus de-a lungul anilor atât de multe bucurii că nu le putem număra. Poate că aveau nevoie de dragostea şi admiraţia noastră şi atunci când nu au reuşit să vină pline de medalii. Meritau din plin să fie aşteptate şi atunci ca şi acum. În viaţa fiecărei echipe există şi momente mai grele, dar dragostea şi respectul nostru pentru munca şi dăruirea lor totală ar trebui să ramână constante.

Iată încă un extras cu declaraţia Marianei Bitang :
“Şi pentru Mariana Bitang atenţia de care s-au bucurat fetele a fost de apreciat, dar speră ca ea să se oprească aici pentru că gimnastele au mult de muncit şi puţin timp până la Olimpiadă. “Am primit foarte multe invitaţii de la televiziuni, toată lumea ne vrea în direct, dar, fără să vă supăraţi, vreau să spun că nu vom onora aceste invitaţii. Fetele au un program foarte încărcat, în câteva zile unele dintre ele pleacă la competiţii, aşa că nu ne permitem să sărbătorim mai mult aceste medalii. Este important să rămânem cu picioarele pe pământ şi să ne vedem în continuare de pregătirea pentru Olimpiadă”.”.

Da, aşa a fost mereu. Marile noastre campioane n-au avut niciodată timp să sărbătorească cu adevarat victoria şi să se bucure de medalii. Trebuie să fugă la celălalt aparat pentru încălzire sau pentru a-şi ajuta o colegă. Aceasta este povestea vieţii lor.