HIV - virusul imunodeficientei umane
SIDA - Sindromul imunodeficientei dobandite

Introducere

Incepem cu o definitie care sa ne lamureasca (daca mai este cazul) asupra seriozitatii infectiei HIV ...

Incurabil :
care nu poate fi vindecat.

... definitie rece, indiferenta, asa cum este si infectia cu HIV - virusul imunodeficientei umane - rece, indiferenta

HIV (virusul imunodeficientei umane) ataca si distruge sistemul imunitar al organismului, deschizand calea unor infectii oportuniste. De fapt acestea sunt cele care vor provoca deteriorarea iremediabila a organismului.

Cauze

Este o infectie virala, o infectie produsa de un virus numit Human Immunodeficiency Virus - HIV (virusul imunodeficientei umane). Acesta ataca si distruge sistemul imunitar al organismului deschizand calea unor infectii oportuniste. Infectiile oportuniste sunt acele infectii pe care un sistem imunitar sanatos ar putea sa le tina sub control. In cazul unui sistem imunitar slabit efectul negativ al acestor infectii este foarte mare. In cazul infectiei cu virusul imunodeficientei umane (HIV) sistemul imunitar este compromis iar aceste infectii oportuniste au un impact devastator asupra organismului.

In momentul declansarii, fiecare afectiune are anumite semne si simptome ce o caracterizeaza. Totalitatea semnelor si a simptomelor poarta numele de sindrom. SIDA este un stadiul in care apar semnele si simptomele diferitelor infectii oportuniste care incep sa distruga organismul lipsit de aparare. SIDA este un sindrom. In franceza - SIDA (Syndrome d'Immunodéficitaire Acquis), in engleza - AIDS (Acquired Immunodeficiency Syndrome) sau in romaneste - sindromul imunodeficientei umane dobandite.

Transmitere

Voi incepe prin a sublinia un lucru important si destul de putin cunoscut sau inteles in acest moment :

Virusul imunodeficientei umane (HIV) se transmite. SIDA nu se transmite. SIDA este un set de semne si simptome, un sindrom. SIDA reprezinta un stadiu.

HIV (virusul imunodeficientei umane) poate fi prezent, in diferite concentratii, in lichidele biologice - sange, sperma, secretii vaginale si uretrale, lapte matern, lacrimi, urina, materii fecale (care contin sange), secretii nazale, saliva, lacrimi. Pentru a se reproduce, virusul imunodeficientei umane (HIV) trebuie sa patrunda intr-o celula a organismului. Virusul patrunde in organism prin contactul de fluide infectate cu mucoasele organismului sau cu rani sau ulceratii. In principal prin contact sexual neprotejat, transfuzii de sange si derivate de sange si de la mama infectata la fat, in timpul sarcinii, a nasterii si a alaptarii. Probabilitatea infectarii este cu atat mai mare cu cat ar exista "porti de intrare" - leziuni ale pielii sau ale mucoaselor - care sa usureze trecerea virusului de la o persoana la alta. In termeni medicali aceste "porti de intrare" sunt numite "solutii de continuitate". Pielea intacta constituie o bariera naturala, o picatura de sange, secretie vaginala sau sperma infectate neconstituind un risc.

Transmiterea pe cale sexuala este cea mai frecventa modalitate de raspandire a infectiei. Toate practicile sexuale neprotejate sunt potential infectante : vaginala, anala, orala.

  • raportul homosexual sau heterosexual anal cu o persoana infectata implica cea mai mare probabilitate de infectare (statisticile arata ca este de 5 ori mai mare decat contactul vaginal) deoarece zona anala este sensibila iar leziunile pot apare foarte usor
  • studiile arata ca raporturile heterosexuale vaginale au o probabilitate de transmitere diferita, in functie de sexul persoanei infectate : de la barbat la femeie de 20 % si de la femeie la barbat de 10 %
  • cu toate ca in cazul sexului oral (felatie sau cunnilingus) probabilitatea de infectare este mult mai scazuta decat in cazul sexului anal sau vaginal, el reprezinta un risc ce nu trebuie trecut cu vederea. In cazul felatiei, ejacularea in gura si inghitirea spermei creste probabilitatea de contaminare
  • sarutul, in general, nu constituie o cale de transmitere a virusului imunodeficientei umane (HIV) - cantitatea de virus din saliva este insuficienta pentru a putea infecta. Totusi exista riscul transmiterii virusului in anumite conditii : sarutul umed, pasional poate provoca leziuni prin muscaturi ale buzelor sau limbii. Prezenta sangelui in saliva face ca aceasta sa devina contagioasa. In aceste situatii virusul imunodeficientei umane (HIV) poate fi transmis prin sarut. Atentie la sangerarile din cavitatea bucala produse de leziuni ale mucoasei (gingiilor)

Ca si in cazul celorlalte infectii cu transmitere sexuala, probabilitatea transmiterii infectiei cu virusul imunodeficientei umane (HIV) este cu atat mai mare cu cat numarul de parteneri sexuali este mai mare si cu cat conduita preventiva este mai scazuta.

Transmiterea prin sange infectat cu HIV presupune :

  • transfuzii de sange sau produse de sange necontrolate, contactul involuntar cu sangele altei persoane. Atentie in cazul unor accidente sau acordarea primului ajutor unei persoane ranite. Chiar daca pielea intacta reprezinta o bariera naturala este bine sa se manifeste prudenta sau sa se ia toate masurile de siguranta (de ex. manusi chirurgicale de unica folosinta)
  • injectii cu ace si seringi reutilizate fara a fi, in prealabil, sterilizate. Atentie consumatori de droguri injectabile
  • interventii de orice fel cu instrumente taioase sau care inteapa si care sunt murdarite de sange provenind de la o persaona infectata cu HIV. Atentie la "fratii de cruce", tatuaje facute de amatori, perforarea lobilor urecilor pentru cercei. Nu imprumuta periuta de dinti, lama de ras, briciul, trusa de unghii

Transmiterea de la mama la copil, numita transmitere "perinatala", poate avea loc in timpul sarcinii prin strabaterea de catre virus, in timpul sarcinii, a placentei, in timpul nasterii sau prin alaptare.

Virusul imunodeficientei umane (HIV) nu se transmite prin : aer (respiratie, tuse, stranut), atingere, pupaturi (sarut "uscat"), imbratisare, alimente, apa, bai sau wc-uri publice, stranduri, intepaturi de tantari sau alte insecte, folosirea in comun a rechizitelor, jucariilor, tacamurilor si veselei.

Chiar daca virusul imunodeficientei umane (HIV) este prezent in saliva, urina, secretii nazale, lacrimi, fecale, cantitatea este insuficienta pentru a putea infecta. Virusul imunodeficientei umane (HIV) nu se transmite prin saliva, urina, secretii nazale, lacrimi, fecale daca acestea nu contin sange.

Prezenta intr-o colectivitate a unei persoane seropozitive nu constituie un pericol pentru persoanele sanatoase atat timp cat nu exista conditiile de transmitere a infectiei.

Este dovedit faptul ca pisicile, cainii sau pasarile de apartament nu pot fi infectate cu virusul imunodeficientei umane (HIV) deci nu pot transmite acest virus. Este posibil sa fi auzit de "SIDA pisicii" - este vorba despre un virus asemanator, Feline Immunodeficiency Virus - FIV (virusul imunodeficientei feline), care, la feline, are consecinte asemenatoare infectiei HIV la oameni, dar care NU poate traversa "bariera speciilor" adica omul NU poate fi infectat de acest virus.

Si nu trebuie sa crezi ca HIV face vreo diferenta atunci cand infecteaza. Infecteaza deopotriva homosexuali si heterosexuali, albi, galbeni si negri, bogati si saraci, cu studii superioare sau cu 4 clase, barbati si femei, tineri si batrani. Indiferent de rasa, religie si statut, daca nu esti atent si protejat, esti o posibila victima. HIV nu afecteaza numai homosexualii, consumatorii de droguri injectabile sau saracii, HIV afecteaza in primul rand neatentii si neprotejatii.

Manifestari

Dupa infectare, in sangele persoanei infectate, apar anticorpi specifici anti-HIV. Aceasta este seroconversia. Seroconversia nu se produce imediat dupa contactul dintre virus si sistemul imunitar. In cazul despre virusului imunodeficientei umane (HIV), pentru un sistem imunitar sanatos, aparitia anticorpilor necesita 4 - 8 - 12 saptamani din momentul infectarii. Daca sistemul imunitar este slabit de alte boli sau afectiuni (de ex. diabet, cancer, etc), perioada in care el va produce anticorpii va fi mai indelungata, de aproximativ 3 - 6 luni. Durata de 4 - 8 - 12 saptamani necesara aparitiei anticorpilor specifici se numeste fereastra imunulogica.

Evolutie, complicatii

In cazul infectarii cu virusul imunodeficientei umane (HIV), perioada de incubatie poate fi foarte lunga si foarte variabila, in functie de multi factori (starea sanatatii persoanei infectate, comportamentul ei, igiena, alimentatia, etc) - intre 2 luni si 5 ani. In tot acest timp virusul imunodeficientei umane (HIV) este prezent in fluidele corpului (sperma, sange, secretii) si poate fi transmis.

Timpul mediu scurs intre momentul infectiei cu HIV si stadiul SIDA este de 10 ani - incepand de la cateva luni si mai mult de 12 ani. Specialistii considera ca 80 - 90 % dintre cei infectati cu HIV vor muri in urmatorii 2 ani din momentul declansarii simptomelor.

Se cunosc mai multe stadii in evolutia infectiei. Dar diferentierea lor nu este foarte neta si s-ar putea ca persoana infectata sa nu le parcurga, obligatoriu, succesiv pe toate.

  • stadiul I : lipsita de simptomatologie sau cu simptome ce pot fi intalnite si in alte afectiuni infectioase sau neinfectioase : dureri de cap, dureri musculare si articulare, febra, greturi, scaderea poftei de mancare, umflarea ganglionilor (simetrica)
  • stadiul II : asimptomatica cu exceptia umflarii ganglionilor
  • stadiul III : apar simptome ce reflecta prezenta unor infectii fara gravitate : dureri de cap, febra, transpiratii nocturne, oboseala cronica, diaree, afectiuni ale pielii, leziuni ale mucoasei bucale
  • stadiul IV : simptomatica : boli gastrointestinale, boli pulmonare, boli neurologice
  • stadiul V : pierdere de greutate, debilitate pronuntata, afectarea sistemului nervos central

In stadiile primare pot apare, de asemenea, tulburari de vorbire, de memorie, ameteli, apatie, stari de anxietate.

In cazul infectiei cu virusul imunodeficientei umane (HIV) nu exista semne caracteristice. Daca ar fi asa v-ati putea feri de persoanele infectate numai studiindu-le cu privirea ...
In momentul in care apar, semnele si simptomele sunt ale infectiilor oportuniste care afecteaza organismul. Singurul lucru cert in cazul infectiei cu HIV sunt anticorpii depistati la testul HIV.

Diagnostic

Testul HIV, testul de laborator, pune in evidenta infectia in mod indirect. Nu prin evidentierea virusului din organism ci evidentierea anticorpilor, specifici anti-HIV, ce sunt produsi de sistemul imunitar ca raspuns la infectie.

Tratament

Tratamentul infectiei HIV este complex si urmareste atat imbunatatirea starii de sanatate cat si mentinerea ei : medicamentatie cu actiune directa asupra virusului (antiretrovirale), medicamentatie cu actiune asupra eventualelor infectii oportuniste ce ar putea slabi sistemul imunitar, mentinerea starii psihice si eliminarea stress-ului (presopunctura, acupunctura, terapii ajutatoare, meditatie), regim de alimentatie si igiena corecte. Acest tratament se face numai sub supraveghere medicala si este gratuit.

Prevenire, protejare

Prezervativul, prezervativul si iar prezervativul. Foloseste prezervativul pentru fiecare contact sexual. Ai grija cum folosesti prezervativul. Nu uita de conduita preventiva, ai grija cu cine "umbli", limiteaza-ti numarul de parteneri sexuali, incearca sa afli cat mai multe despre trecutul partenerului, atentie la folosirea obiectelor taioase sau intepatoare, foloseste numai seringi de unica folosinta si numai o singura data ... si fii cu ochii-n patru.

Inchei, asa cum am inceput, cu o definitie care sa ne lamureasca (daca mai este cazul) asupra seriozitatii infectiei HIV

Letal :
care provoaca moartea.

Definitie rece, indiferenta, asa cum este si infectia cu HIV - rece, indiferenta.

Alte Infectii cu Transmitere Sexuala